|Legături utile| |
||
Legislaţia
contabilă.
O.M.F.P.
nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene
(Partea I-a - OMFP + anexa) |Partea
II - Planul de
conturi general + bilanţul| |Partea III-a - Reglementările conforme cu
directivele europene|
În
temeiul prevederilor art. 2 alin. (2) lit. a) (Ministerul
Finanţelor Publice îndeplineşte
următoarele funcţii: a. de strategie, prin care se asigură, în
conformitate cu
politica financiară a Guvernului şi cu normele Uniunii Europene,
elaborarea
strategiei în domeniile de activitate specifice ministerului:
fiscal, bugetar,
contabilitate publică, reglementări contabile, datorie publică,
coordonarea şi
administrarea asistenţei financiare nerambursabile, coordonarea şi
administrarea instrumentelor structurale, controlul financiar public
intern,
sisteme de management financiar şi de control, coordonarea şi
verificarea
achiziţiilor publice, domenii reglementate specific) şi ale ART.
1 - (1) Se aprobă Reglementările contabile
conforme cu directivele europene, cuprinse în anexa care face
parte integrantă
din prezentul ordin. (2)
Reglementările
prevăzute la alin. (1) cuprind Reglementările contabile conforme cu
Directiva a
IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi Reglementările contabile
conforme cu
Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene. ART.
2 - (1) Reglementările contabile conforme
cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene se aplică de
entităţile
prevăzute la pct. 1 alin. (3) din reglementări. (2)
Subunităţile fără
personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin
persoanelor juridice
cu sediul sau domiciliul în România, precum şi subunităţile
din România care
aparţin unor persoane juridice cu sediul ori domiciliul în
străinătate au
obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit
reglementărilor menţionate la alin. (1). ART.
3 - (1) Persoanele juridice care la data
bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele 3 criterii,
denumite în
continuare criterii de mărime: -
total active:
3.650.000 euro; -
cifra de afaceri
netă: 7.300.000 euro; -
număr mediu de
salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50 întocmesc
situaţii financiare anuale care cuprind: -
bilanţ; -
cont de profit şi
pierdere; -
situaţia
modificărilor capitalului propriu; -
situaţia
fluxurilor de numerar; -
note explicative
la situaţiile financiare anuale. (2)
Persoanele
juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre
criteriile
de mărime prevăzute la alin. (1) întocmesc situaţii financiare
anuale
simplificate care cuprind: -
bilanţ
prescurtat; -
cont de profit şi
pierdere; -
note explicative
la situaţiile financiare anuale simplificate. Opţional, ele pot
întocmi
situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor
de
numerar. (3)
Potrivit legii
contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de
o declaraţie
scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru
întocmirea
situaţiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările
contabile
conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene. (4)
Persoanele juridice
care au întocmit situaţii financiare anuale simplificate
întocmesc situaţiile
financiare anuale prevăzute la alin. (1) numai dacă în două
exerciţii
financiare consecutive depăşesc limitele a două dintre cele 3 criterii
de
mărime prevăzute la alin. (1). Persoanele juridice care au
întocmit situaţiile
financiare anuale prevăzute la alin. (1) întocmesc situaţii
financiare anuale
simplificate numai dacă în două exerciţii financiare consecutive
nu depăşesc
limitele a două dintre cele 3 criterii de mărime prevăzute la alin. (1). (5)
În
cazul
entităţilor nou-înfiinţate, acestea pot întocmi pentru
primul exerciţiu de
raportare situaţii financiare anuale simplificate sau situaţii
financiare
anuale cu 5 componente. Pentru al doilea an de raportare, aceste
entităţi
analizează indicatorii determinaţi din situaţiile financiare ale anului
precedent şi indicatorii determinaţi pe baza datelor din contabilitate
şi a
balanţei de verificare încheiate la sfârşitul exerciţiului
financiar curent,
întocmind situaţii financiare anuale în funcţie de
criteriile de mărime
înregistrate. ART.
4 -
În cazul
entităţilor administrate în sistem dualist, potrivit legii,
referirile din
reglementările prevăzute la art. 1 la "administratori" se vor citi ca
referiri la "membrii directoratului". ART.
5 - (1) Situaţiile financiare anuale
întocmite de persoanele juridice prevăzute la art. 3 alin. (1)
sunt auditate,
potrivit legii. (2)
Fac obiectul
auditului statutar şi situaţiile financiare anuale întocmite de
persoanele
juridice de interes public, astfel cum sunt definite potrivit legii. (3)
Situaţiile
financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii. ART.
6 -
Societăţile
comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe
o piaţă
reglementată, astfel cum este definită de legislaţia în vigoare
privind piaţa
de capital, întocmesc situaţii financiare anuale cu 5 componente,
aşa cum
acestea sunt prevăzute la art. 3 alin. (1), indiferent de totalul
activelor,
cifra de afaceri netă sau numărul mediu de salariaţi. ART.
7 - (1) Subunităţile fără personalitate
juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul
în
România, organizează şi conduc evidenţă contabilă proprie, astfel
încât aceasta
să permită determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de
lege, iar
persoanele juridice cărora le aparţin să poată întocmi situaţii
financiare
anuale. (2)
Activitatea
desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate
juridică, care
aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în
România, se include în
situaţiile financiare ale persoanei juridice române şi se
raportează pe
teritoriul României, cu respectarea prevederilor Reglementărilor
contabile
conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene. (3)
În înţelesul
prezentului ordin, prin subunităţi fără personalitate juridică, care
aparţin
persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România,
se înţelege
sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără
personalitate
juridică, înfiinţate potrivit legii. (4)
Persoanele
desemnate ca reprezentant/împuternicit fiscal, potrivit Codului
fiscal şi
Codului de procedură fiscală, ţin contabilitatea proprie în
funcţie de statutul
lor de persoane fizice sau juridice, după caz. În cazul în
care sunt persoane
juridice, acestea întocmesc situaţii financiare anuale şi
raportări contabile,
potrivit (5)
Din punct de
vedere contabil, sediile permanente din România care aparţin unor
persoane
juridice cu sediul în străinătate reprezintă subunităţi fără
personalitate
juridică ce aparţin acestor persoane juridice şi au obligaţia
întocmirii
situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile cerute de ART.
8 - (1) În cazul asocierilor în
participaţie încheiate între o persoană juridică
română şi o persoană juridică
străină, contabilitatea se ţine de către persoana desemnată de
asociaţi, care
răspunde potrivit legii. (2) La
organizarea şi
conducerea contabilităţii asocierii în participaţie trebuie avute
în vedere
atât Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor
Economice Europene, cât şi cerinţele care rezultă din alte
prevederi legale. (3)
Reglementările
contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice
Europene se
aplică, de asemenea, asocierilor în participaţie între
persoane juridice
străine (nerezidente), înregistrate în România.
Pentru acestea, asociatul
desemnat prin contractul de asociere să îndeplinească obligaţiile
fiscale
organizează şi conduce evidenţa contabilă a asocierii, astfel
încât să se poată
determina informaţiile şi obligaţiile prevăzute de lege, fără a
întocmi
situaţii financiare anuale. ART.
9 -
Ministerul
Finanţelor Publice şi alte autorităţi de reglementare pot solicita
prezentarea
în situaţiile financiare anuale a unor informaţii suplimentare
faţă de cele
care trebuie prezentate în concordanţă cu reglementările
prevăzute la art. 1. ART.
10 -
În aplicarea
reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, entităţile
trebuie
să dezvolte politici contabile proprii care se aprobă de
administratori,
potrivit legii. În cazul entităţilor care nu au administratori,
politicile
contabile se aprobă de persoanele care au obligaţia gestionării
entităţii
respective. ART.
11 - (1) Situaţiile financiare anuale
consolidate sunt elaborate în conformitate cu Reglementările
contabile conforme
cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene. (2) O
societate-mamă
trebuie să întocmească situaţii financiare anuale consolidate
dacă aceasta face
parte dintr-un grup de societăţi şi îndeplineşte una dintre
următoarele
condiţii: a)
deţine
majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor
într-o altă
societate denumită filială; b)
este acţionar
sau asociat al unei societăţi şi majoritatea membrilor organelor de
administraţie, conducere şi de supraveghere ale societăţii în
cauză (filială),
care au îndeplinit aceste funcţii în cursul exerciţiului
financiar, în cursul
exerciţiului financiar precedent şi până în momentul
întocmirii situaţiilor
financiare anuale consolidate, au fost numiţi doar ca rezultat al
exercitării
drepturilor lor de vot; c)
este acţionar
sau asociat al unei societăţi şi deţine singură controlul asupra
majorităţii
drepturilor de vot ale acţionarilor ori asociaţilor societăţii, ca
urmare a
unui acord cu alţi acţionari sau asociaţi; d)
este acţionar
sau asociat şi are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra
filialei,
în temeiul unui contract încheiat cu societatea comercială
în cauză ori al unei
clauze din actul constitutiv sau statut, dacă legislaţia aplicabilă
filialei
permite astfel de contracte ori clauze; e)
societatea-mamă
deţine puterea de a exercita sau exercită efectiv o influenţă dominantă
ori
control asupra unei filiale; f)
este acţionar
sau asociat şi are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea
membrilor
organelor de administraţie, conducere sau de supraveghere ale filialei;
sau g)
societatea-mamă
şi filiala sunt conduse pe o bază unificată de către societatea-mamă. ART.
12 - (1) O societate-mamă este scutită de la
întocmirea situaţiilor financiare anuale consolidate dacă, la
data bilanţului
consolidat, societăţile comerciale care urmează să fie consolidate nu
depăşesc
împreună, pe baza celor mai recente situaţii financiare anuale
ale acestora,
limitele a două dintre următoarele 3 criterii: -
total active:
17.520.000 euro; -
cifra de afaceri
netă: 35.040.000 euro; -
număr mediu de
salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250. (2)
Scutirea prevăzută
la alin. (1) nu se aplică dacă una dintre filialele care urmează să fie
consolidate este o societate comercială ale cărei valori mobiliare sunt
admise
la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, în conformitate cu
legislaţia în
vigoare privind piaţa de capital. (3)
Condiţiile în care
o societate-mamă este scutită de la obligaţia întocmirii
situaţiilor financiare
anuale consolidate sunt prevăzute în Reglementările contabile
conforme cu
Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene. (4)
Criteriile de
mărime prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza situaţiilor
financiare
anuale ale societăţii-mamă şi ale filialelor sale. ART.
13 -
Sancţiunile
aplicabile pentru încălcarea prevederilor reglementărilor
contabile conforme cu
directivele europene sunt cele prevăzute de ART.
14 - (1) Entităţile care fac parte din
categoria persoanelor juridice de interes public, potrivit (2)
Prevederile alin.
(1) se aplică şi persoanelor juridice, altele decât cele de
interes public,
care au obligaţia, potrivit legii, să întocmească situaţii
financiare anuale
consolidate. (3)
Persoanele
juridice care au optat, potrivit prevederilor de mai sus, pentru
aplicarea
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară la întocmirea
situaţiilor
financiare anuale consolidate au obligaţia să asigure continuitatea
aplicării
acestora. ART.
15 -
Prezentul ordin
intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2010. ART.
16 -
La data intrării
în vigoare a prezentului ordin se abrogă ART.
17 -
Prezentul ordin
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. p.
Ministrul finanţelor publice, Gheorghe Gherghina,
secretar de stat Bucureşti,
29 octombrie 2009; Nr. 3.055 Anexă Reglementări
contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice
Europene Cap.
I – Aria de
aplicabilitate şi moneda de raportare. 1. - (1) Prezentele reglementări prevăd
formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, principiile
contabile şi
regulile de recunoaştere, evaluare, scoatere din evidenţă şi prezentare
a
elementelor în situaţiile financiare anuale, regulile de
întocmire, aprobare,
auditare/verificare, potrivit legii, şi publicare a situaţiilor
financiare
anuale, unele reguli privind contabilitatea de gestiune, Planul de
conturi
general, precum şi conţinutul şi funcţiunea conturilor contabile. Acestea
stabilesc, de asemenea, reguli privind
organizarea şi conducerea contabilităţii şi raportările efectuate
în
conformitate cu cerinţele instituţiilor statului, pentru uzul tuturor
categoriilor de utilizatori. (2)
Prezentele
reglementări transpun: a)
Directiva a IV-a
a Comunităţilor Economice Europene 78/660/CEE din data de 25 iulie 1978
privind
conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale, publicată
în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 222 din data de 14 august
1978, cu modificările
şi completările ulterioare; b)
art. 10 alin. 2
din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din
21
aprilie 2004 privind ofertele publice de achiziţie, publicată în
Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene nr. L 142 din 30 aprilie 2004; c)
prevederile
Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17
mai
2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 157
din 9 iunie
2006, referitoare la modificarea Directivei 78/660/CEE; d)
prevederile
Directivei 2006/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14
iunie
2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 224
din 16 august
2006, referitoare la modificarea Directivei 78/660/CEE; e)
prevederile
Directivei 2009/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18
iunie
2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 164
din 26 iunie
2009, referitoare la modificarea Directivei 78/660/CEE. (3)
Prezentele
reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane
(denumite în
continuare entităţi): a)
societăţile
comerciale: -
societăţile în
nume colectiv; -
societăţile în
comandită simplă; -
societăţile pe
acţiuni; -
societăţile în
comandită pe acţiuni; şi -
societăţile cu
răspundere limitată. b)
societăţile/companiile
naţionale; c)
regiile
autonome; d)
institutele
naţionale de cercetare-dezvoltare; e)
societăţile
cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor
speciale de
organizare, funcţionează pe principiile societăţilor comerciale; f)
subunităţile
fără personalitate juridică, cu sediul în România, care
aparţin persoanelor
juridice cu sediul sau domiciliul în România, în
condiţiile prevăzute de
prezentele reglementări; g)
subunităţile
fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care
aparţin persoanelor
prevăzute la lit. a) - e), cu sediul sau domiciliul în
România, în condiţiile
prevăzute de prezentele reglementări; h)
subunităţile din
România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau
domiciliul în
străinătate, în condiţiile prevăzute de prezentele reglementări. (4)
Societăţile
comerciale care au subunităţi organizează şi conduc contabilitatea
astfel încât
să fie disponibile informaţiile necesare privind activitatea
desfăşurată de
aceste subunităţi. (5)
În înţelesul
prezentelor reglementări, prin subunităţi fără personalitate juridică,
care
aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în
România, se înţelege
sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără
personalitate
juridică, înfiinţate potrivit legii. 2. - (1) Contabilitatea se ţine în limba
română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor
efectuate în valută
se ţine atât în moneda naţională, cât şi în
valută. (2)
Prin
valută se
înţelege altă monedă decât leul. Cap.
II – Formatul
şi conţinutul situaţiilor financiare anuale. Secţiunea
1-a – Dispoziţii
generale privind situaţiile financiare anuale. 3. - (1) Persoanele juridice care la data
bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele trei criterii
(denumite
în continuare criterii de mărime): -
total active:
3.650.000 euro, -
cifră de afaceri
netă: 7.300.000 euro, -
număr mediu de
salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50 întocmesc
situaţii financiare
anuale care cuprind: -
bilanţ, -
cont de profit şi
pierdere, -
situaţia modificărilor
capitalului propriu, -
situaţia
fluxurilor de numerar, -
notele
explicative la situaţiile financiare anuale. (2)
Persoanele
juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre
criteriile
de mărime prevăzute la alin. (1) întocmesc situaţii financiare
anuale
simplificate care cuprind: -
bilanţ
prescurtat, -
cont de profit şi
pierdere, -
note explicative
la situaţiile financiare anuale simplificate. Opţional,
ele pot întocmi situaţia modificărilor
capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar. (3)
Situaţiile
financiare anuale, respectiv situaţiile financiare anuale simplificate
constituie un tot unitar. (4)
Potrivit legii
contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de
o declaraţie
scrisă de asumare a răspunderii conducerii entităţii pentru
întocmirea
situaţiilor financiare anuale potrivit Reglementărilor contabile
conforme cu
Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene. Informaţiile
cuprinse în
această declaraţie sunt cele prevăzute de legea contabilităţii. 4. -
Prevederile pct.
3 referitoare la componentele situaţiilor financiare anuale, se aplică
şi de
entităţile prevăzute la pct. 1 alin. (3) lit. h) din prezentele
reglementări. 5. - (1) Situaţiile financiare anuale
întocmite de persoanele juridice prevăzute la pct. 3 alin. (1)
sunt auditate
potrivit legii. Sunt auditate, de asemenea, situaţiile financiare
anuale
întocmite de entităţile prevăzute la pct. 1 alin. (3) lit. h),
în cazul
depăşirii limitelor criteriilor de mărime prevăzute la pct. 3 alin. (1). (2)
Fac obiectul
auditului statutar şi situaţiile financiare anuale întocmite de
persoanele
juridice de interes public, aşa cum sunt definite potrivit legii. (3)
Situaţiile
financiare anuale simplificate sunt verificate, potrivit legii. 6. -
Pct. 3 alin. (2)
din prezentele reglementări nu se aplică de către entităţile ale căror
valori
mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, aşa
cum
aceasta este definită de legislaţia în vigoare privind piaţa de
capital. 7. - (1) Atunci când, la data bilanţului, o
entitate depăşeşte sau încetează să mai depăşească limitele a
două dintre cele
trei criterii prevăzute la pct. 3 alin. (1), acest fapt afectează
aplicarea
derogării prevăzute la acel punct, numai dacă acest lucru are loc
în două exerciţii
financiare consecutive. În acest scop se reanalizează numărul de
componente ale
situaţiilor financiare anuale, astfel: a)
o entitate care
a întocmit situaţii financiare anuale simplificate va
întocmi situaţiile
financiare anuale prevăzute la pct. 3 alin. (1) numai dacă, în
două exerciţii
financiare consecutive, depăşeşte limitele a două dintre cele trei
criterii
prevăzute la pct. 3 alin. (1); b)
o entitate care
a întocmit situaţiile financiare anuale prevăzute la pct. 3 alin.
(1) va
întocmi situaţii financiare anuale simplificate, numai dacă,
în două exerciţii
financiare consecutive, nu depăşeşte limitele a două dintre cele trei
criterii
prevăzute la pct. 3 alin. (1). (2)
Prin două
exerciţii financiare consecutive se înţelege exerciţiul financiar
precedent
celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale şi
exerciţiul
financiar curent, pentru care se întocmesc situaţiile financiare
anuale. Ca
urmare, pentru întocmirea situaţiilor financiare
anuale, încadrarea în criteriile de mărime prevăzute de
prezentele reglementări
se efectuează la sfârşitul exerciţiului financiar, pe baza
indicatorilor
determinaţi din situaţiile financiare ale exerciţiului financiar
precedent
celui de raportare şi a indicatorilor determinaţi pe baza datelor din
contabilitate
şi a balanţei de verificare încheiate la finele exerciţiului
financiar curent,
utilizându-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Naţională a României,
valabil la data încheierii exerciţiului financiar. (3)
Totalul activelor
prevăzut la pct. 3 alin. (1) cuprinde activele de la lit. A - C
înscrise la
"Active" din formatul bilanţului prevăzut la pct. 24 alin. (1) sau
din formatul prevăzut la pct. 24 alin. (2). 8. -
Situaţiile
financiare anuale se întocmesc în mod clar şi în
concordanţă cu prevederile
prezentelor reglementări. 9. -
Situaţiile
financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor,
datoriilor,
poziţiei financiare, profitului sau pierderii entităţii. 10. -
Dacă aplicarea
prevederilor prezentelor reglementări nu este suficientă pentru a oferi
o
imagine fidelă în înţelesul pct. 9, entitatea trebuie să
prezinte informaţii
suplimentare în notele explicative. 11.
-
Dacă, în cazuri
excepţionale, aplicarea unei prevederi din prezentele reglementări se
dovedeşte
contrară obligaţiei prevăzute la pct. 9, entitatea trebuie să facă
abatere de
la acea prevedere, în vederea oferirii unei imagini fidele,
în înţelesul pct.
9. Orice astfel de abatere trebuie prezentată în notele
explicative, împreună
cu o explicaţie a motivelor acesteia şi o prezentare a efectelor
abaterii
asupra valorii activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a
profitului sau
pierderii. 12. - (1) Subunităţile fără personalitate
juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul
în
România, organizează şi conduc evidenţă contabilă proprie, astfel
încât aceasta
să permită determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de
lege, iar
persoanele juridice cărora le aparţin să poată întocmi situaţii
financiare
anuale. (2)
Activitatea
desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate
juridică, care
aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în
România, se include în
situaţiile financiare ale persoanei juridice române şi se
raportează pe
teritoriul României, cu respectarea prevederilor pct. 2 şi pct.
185 din
prezentele reglementări. (3)
Persoanele
desemnate ca reprezentant/împuternicit fiscal, potrivit Codului
fiscal şi
Codului de procedură fiscală, ţin contabilitatea proprie în
funcţie de statutul
lor de persoane fizice sau juridice, după caz. În cazul în
care sunt persoane
juridice, acestea întocmesc situaţii financiare anuale şi
raportări contabile,
potrivit (4)
Din punct de
vedere contabil, sediile permanente din România care aparţin unor
persoane
juridice cu sediul în străinătate reprezintă subunităţi fără
personalitate
juridică ce aparţin acestor persoane juridice şi au obligaţia
întocmirii
situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile cerute de 13.
- (1) În cazul asocierilor în
participaţie încheiate între o persoană juridică
română şi o persoană juridică
străină, contabilitatea se ţine de către persoana desemnată de
asociaţi, care
răspunde potrivit legii. (2) La
organizarea şi
conducerea contabilităţii asocierii în participaţie trebuie avute
în vedere
atât prezentele reglementări, cât şi cerinţele care rezultă
din alte prevederi
legale. (3)
Prezentele
reglementări se aplică, de asemenea, asocierilor în participaţie
între persoane
juridice străine (nerezidente), înregistrate în
România. Pentru acestea,
asociatul desemnat prin contractul de asociere să îndeplinească
obligaţiile
fiscale organizează şi conduce evidenţa contabilă a asocierii, astfel
încât să
se poată determina informaţiile şi obligaţiile prevăzute de lege, fără
a
întocmi situaţii financiare anuale. 14. -
Ministerul
Finanţelor Publice şi alte autorităţi de reglementare pot solicita
prezentarea
în situaţiile financiare anuale a unor informaţii suplimentare
faţă de cele
care trebuie prezentate în concordanţă cu prezentele reglementări. 15. -
Formatul
bilanţului şi al contului de profit şi pierdere, în special
în ceea ce priveşte
forma adoptată pentru prezentarea acestora, nu poate fi modificat de la
un
exerciţiu financiar la altul. În cazuri excepţionale, sunt
permise abateri de
la acest principiu. Orice astfel de abatere trebuie menţionată în
notele
explicative, împreună cu o explicaţie a motivelor care au
determinat-o. 16. -
În bilanţ şi în
contul de profit şi pierdere, elementele prevăzute la pct. 24 alin.
(1), 24
alin. (2) şi 32 alin. (1) trebuie prezentate separat, în ordinea
indicată. O
subclasificare mai detaliată a elementelor se poate face numai în
notele
explicative. 17.
-
Formatul,
succesiunea şi terminologia elementelor din bilanţ şi din contul de
profit şi
pierdere care sunt precedate de cifre arabe trebuie adaptate, în
cazul în care
natura specifică a unei entităţi impune acest lucru. Astfel de adaptări
trebuie
efectuate atunci când sunt cerute prin reglementări speciale
emise de
Ministerul Finanţelor Publice şi alte autorităţi de reglementare. 18. - (1) Pentru fiecare element de bilanţ,
de cont de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia modificărilor
capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar trebuie
prezentată
valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar
precedent. (2)
Dacă valorile
prevăzute la alin. (1) nu sunt comparabile, absenţa comparabilităţii
trebuie
prezentată în notele explicative, însoţită de comentarii
relevante. 19. Un
element de
bilanţ, din contul de profit şi pierdere şi, după caz, din situaţia
modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de numerar
pentru care
nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepţia cazului în
care există un
element corespondent pentru exerciţiul financiar precedent, în
înţelesul pct.
18 alin. (1). 20. - (1) Bilanţul este documentul contabil
de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi
capital
propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum
şi în
celelalte situaţii prevăzute de lege. (2)
În bilanţ
elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate,
respectiv natură şi exigibilitate. (3)
În înţelesul
prezentelor reglementări: a)
un activ
reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor
evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii
economice
viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în
contabilitate şi
prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea
unui beneficiu
economic viitor de către entitate şi activul are un cost sau o valoare
care
poate fi evaluat(ă) în mod credibil; b)
o datorie
reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente
trecute şi
prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care
încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută
în contabilitate
şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o
ieşire de resurse încorporând
beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente
şi când
valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată
în mod
credibil; c)
capitalurile
proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor
în activele
unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale. (4)
Beneficiile
economice reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect,
la fluxul
de numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această
contribuţie se
reflectă fie sub forma creşterii intrărilor de numerar, fie sub forma
reducerii
ieşirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de
producţie. Astfel,
potenţialul poate fi unul productiv, atunci
când activul este utilizat separat sau împreună cu alte
active pentru prestarea
de servicii sau producerea de bunuri destinate vânzării de către
entitate. De
asemenea, potenţialul poate îmbrăca forma convertibilităţii
în numerar sau
echivalente de numerar. Secţiunea
a 2-a – Utilizatorii
şi caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare anuale. 2.1.
Utilizatorii
situaţiilor financiare anuale. 21.
-
Utilizatorii
situaţiilor financiare întocmite potrivit prezentelor
reglementări includ
investitorii actuali şi potenţiali, personalul angajat, creditorii,
furnizorii,
clienţii, instituţiile statului şi alte autorităţi, precum şi publicul.
Aceştia
utilizează situaţiile financiare pentru a-şi satisface o parte din
necesităţile
lor de informaţii. În funcţie de părţile interesate, necesităţile
de informaţii
pot include următoarele: a)
Investitorii.
Ofertanţii de capital purtător de risc şi consultanţii lor sunt
preocupaţi de
riscul inerent tranzacţiilor şi de rentabilitatea investiţiilor lor. Ei
au
nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să
păstreze sau
să vândă instrumente de capital. Acţionarii sunt interesaţi şi de
informaţii
care le permit să evalueze capacitatea entităţii de a plăti dividende. b)
Angajaţii.
Personalul angajat şi grupurile sale reprezentative sunt interesaţi de
informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea angajatorilor lor.
Aceştia
sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să evalueze capacitatea
entităţii de a oferi remuneraţii, pensii şi alte beneficii de
pensionare,
precum şi oportunităţi profesionale. c)
Creditorii. Creditorii
sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă
împrumuturile
acordate şi dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenţă. d)
Furnizorii şi
alţi creditori. Furnizorii şi alţi creditori sunt interesaţi de
informaţii care
le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite
la
scadenţă. Furnizorii şi alţi creditori sunt, în general,
interesaţi de entitate
pe o perioadă mai scurtă decât creditorii, cu excepţia cazului
în care ei sunt
dependenţi de continuitatea activităţii entităţii, atunci când
aceasta este un
client major. e)
Clienţii.
Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii
unei
entităţi, în special atunci când au o colaborare pe termen
lung cu entitatea
respectivă sau sunt dependenţi de ea. f)
Instituţiile
statului şi alte autorităţi. Instituţiile statului şi alte autorităţi
sunt
interesate de alocarea resurselor şi implicit de activitatea
entităţilor.
Acestea solicită informaţii pentru a reglementa activitatea
entităţilor, pentru
a determina politica fiscală şi ca bază pentru calculul venitului
naţional şi
al altor indicatori statistici similari. g)
Publicul.
Entităţile pot afecta publicul în diferite moduri. De exemplu,
entităţile pot
avea o contribuţie substanţială la economia locală în multe
moduri, mai ales
prin numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali.
Situaţiile
financiare pot ajuta publicul furnizând informaţii referitoare la
evoluţiile
recente şi tendinţele legate de prosperitatea entităţii şi a sferei de
activitate
a acesteia. 22. -
Deşi nu toate
necesităţile de informaţie ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de
situaţiile
financiare cu scop general, există informaţii care pot interesa toţi
utilizatorii. 2.2.
Caracteristicile
calitative ale situaţiilor financiare anuale. 23. - (1) Caracteristicile calitative sunt
atributele care determină utilitatea informaţiei oferite de situaţiile
financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt
inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea. (2)
Inteligibilitatea.
O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare
este
aceea că ele trebuie să fie uşor înţelese de utilizatori.
În acest scop, se
presupune că utilizatorii dispun de cunoştinţe suficiente privind
desfăşurarea
afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi
au
dorinţa de a studia informaţiile prezentate, cu atenţia cuvenită.
Totuşi,
informaţiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse
în
situaţiile financiare datorită relevanţei lor în luarea
deciziilor economice,
nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de
înţeles
pentru anumiţi utilizatori. (3)
Relevanţa.
Pentru a
fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante pentru luarea
deciziilor de
către utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când
influenţează
deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să
evalueze
evenimente trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze
evaluările lor anterioare. Relevanţa
informaţiei este influenţată de natura sa şi
de pragul de semnificaţie. În anumite cazuri, natura informaţiei
este
suficientă, prin ea însăşi, pentru a determina relevanţa sa.
În alte cazuri,
atât natura, cât şi pragul de semnificaţie sunt importante. În
înţelesul prezentelor reglementări, se consideră că
o informaţie este semnificativă dacă omisiunea sau prezentarea sa
eronată poate
influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza
situaţiilor
financiare anuale. În analiza semnificaţiei unui element sunt
luate în
considerare mărimea şi/sau natura omisiunii sau a declaraţiei eronate
judecate
în contextul dat. (4)
Credibilitatea.
Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie şi credibilă. Informaţia
este
credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este
părtinitoare, iar
utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce şi-a
propus să
reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil, să
reprezinte. Pentru
a fi credibilă, informaţia trebuie să
reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte evenimente pe care
aceasta fie
şi-a propus să le reprezinte, fie este de aşteptat, în mod
rezonabil, să le
reprezinte. Pentru
ca informaţia să prezinte credibil evenimentele
şi tranzacţiile pe care îşi propune să le reprezinte, este
necesar ca acestea
să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul şi
realitatea lor
economică, şi nu doar cu forma lor juridică, potrivit pct. 46 din
prezentele
reglementări. De
asemenea, pentru a fi credibilă, informaţia
cuprinsă în situaţiile financiare trebuie să fie neutră, adică
lipsită de
influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă, prin selectarea
şi
prezentarea informaţiei, influenţează luarea unei decizii sau
formularea unui
raţionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat. În
exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face
estimările cerute în condiţii de incertitudine, este necesară
includerea unui
grad de precauţie, astfel încât activele şi veniturile să
nu fie supraevaluate,
iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. Pentru
a fi credibilă, informaţia din situaţiile
financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca informaţia
să fie
falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă caracter
credibil şi să
devină defectuoasă din punct de vedere al relevanţei. (5)
Comparabilitatea.
Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei
entităţi
în timp, pentru a identifica tendinţele în poziţia
financiară şi performanţele
sale. Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale
diverselor entităţi, pentru a le evalua poziţia financiară şi
performanţa.
Astfel, măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi
tranzacţii şi
evenimente trebuie efectuate într-o manieră consecventă în
cadrul unei entităţi
şi de-a lungul timpului pentru acea entitate şi într-o manieră
consecventă
pentru diferite entităţi. O
consecinţă importantă a calităţii informaţiei de a
fi comparabilă este ca utilizatorii să fie informaţi despre politicile
contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare şi
despre orice
modificare a acestor politici, precum şi despre efectele unor astfel de
modificări. Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice
diferenţele
între politicile contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente
asemănătoare
utilizate de aceeaşi entitate de la o perioadă la alta, cât şi de
diferite
entităţi. Conformitatea cu prezentele reglementări, inclusiv
prezentarea
politicilor contabile utilizate de entitate, ajută la obţinerea
comparabilităţii. Nevoia
de comparabilitate nu trebuie confundată cu
simpla uniformitate şi nu trebuie să devină un impediment în
introducerea de
politici contabile îmbunătăţite. Nu este indicat pentru o
entitate să continue
să evidenţieze în contabilitate, în aceeaşi manieră, o
tranzacţie sau un alt
eveniment dacă politica adoptată nu menţine caracteristicile calitative
de
relevanţă şi credibilitate. Nu este indicat pentru o entitate să-şi
lase
politicile contabile nemodificate atunci când există alternative
mai relevante
şi mai credibile. Este,
de asemenea, important ca situaţiile financiare
să prezinte informaţii corespunzătoare pentru perioadele precedente. (6)
Pentru ca
informaţia să fie relevantă şi credibilă, sunt necesare următoarele: -
informaţia să fie
oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori; -
beneficiile de pe
urma informaţiei să depăşească costul acesteia; -
să se stabilească
un echilibru între caracteristicile calitative ale informaţiei
financiare. Secţiunea
a 3-a – Formatul
bilanţului. 24. - (1) Formatul bilanţului este următorul: A.
Active imobilizate I.
Imobilizări necorporale 1.
Cheltuieli de
constituire 2.
Cheltuieli de
dezvoltare 3.
Concesiuni,
brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă
acestea
au fost achiziţionate cu titlu oneros 4.
Fondul
comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu
titlu oneros 5.
Avansuri şi
imobilizări necorporale în curs de execuţie II.
Imobilizări corporale 1.
Terenuri şi
construcţii 2.
Instalaţii
tehnice şi maşini 3.
Alte instalaţii,
utilaje şi mobilier 4.
Avansuri şi
imobilizări corporale în curs de execuţie III.
Imobilizări financiare 1.
Acţiuni deţinute
la entităţile afiliate 2.
Împrumuturi
acordate entităţilor afiliate 3.
Interese de
participare 4.
Împrumuturi
acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea
intereselor de
participare 5.
Investiţii
deţinute ca imobilizări 6.
Alte împrumuturi B.
Active circulante I.
Stocuri 1.
Materii prime şi
materiale consumabile 2.
Producţia în
curs de execuţie 3.
Produse finite
şi mărfuri 4.
Avansuri pentru
cumpărări de stocuri II.
Creanţe (Sumele
care urmează să fie încasate după o perioadă
mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.) 1.
Creanţe
comerciale 2.
Sume de încasat
de la entităţile afiliate 3.
Sume de încasat
de la entităţile de care compania este legată în virtutea
intereselor de
participare 4.
Alte creanţe 5.
Capital subscris
şi nevărsat III.
Investiţii pe termen scurt 1.
Acţiuni deţinute
la entităţile afiliate 2.
Alte investiţii
pe termen scurt IV.
Casa şi conturi la bănci C.
Cheltuieli în avans D.
Datorii: sumele care trebuie plătite într-o
perioadă de până la un an 1.
Împrumuturi din
emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat
împrumuturile din emisiunea de
obligaţiuni convertibile 2.
Sume datorate
instituţiilor de credit 3.
Avansuri
încasate în contul comenzilor 4.
Datorii
comerciale - furnizori 5.
Efecte de comerţ
de plătit 6.
Sume datorate
entităţilor afiliate 7.
Sume datorate
entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor
de participare 8.
Alte datorii,
inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale E.
Active circulante nete/datorii curente nete F.
Total active minus datorii curente G.
Datorii: sumele care trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an 1.
Împrumuturi din
emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat
împrumuturile din emisiunea de
obligaţiuni convertibile 2.
Sume datorate
instituţiilor de credit 3.
Avansuri
încasate în contul comenzilor 4.
Datorii
comerciale - furnizori 5.
Efecte de comerţ
de plătit 6.
Sume datorate
entităţilor afiliate 7.
Sume datorate
entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor
de participare 8.
Alte datorii,
inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale H.
Provizioane 1.
Provizioane pentru
pensii şi obligaţii similare 2.
Provizioane
pentru impozite 3.
Alte provizioane I.
Venituri în avans J.
Capital şi rezerve I.
Capital subscris 1.
Capital subscris
vărsat 2.
Capital subscris
nevărsat II.
Prime de capital III.
Rezerve din reevaluare IV.
Rezerve 1.
Rezerve legale 2.
Rezerve
statutare sau contractuale 3.
Alte rezerve V.
Profitul sau pierderea reportat(ă) VI.
Profitul sau pierderea exerciţiului financiar (2)
Formatul
bilanţului prescurtat este următorul: A. Active imobilizate I. Imobilizări necorporale II. Imobilizări corporale III. Imobilizări financiare B. Active circulante I. Stocuri II. Creanţe (Sumele care urmează să fie
încasate după o
perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare
element.) III. Investiţii pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci C.
Cheltuieli în avans D.
Datorii: sumele care trebuie plătite într-o
perioadă de până la un an E.
Active circulante nete/datorii curente nete F.
Total active minus datorii curente G.
Datorii: sumele care trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an H.
Provizioane I.
Venituri în avans J.
Capital şi rezerve I.
Capital subscris (prezentându-se separat capitalul
vărsat şi capitalul nevărsat) II.
Prime de capital III.
Rezerve din reevaluare IV.
Rezerve V.
Profitul sau pierderea reportat(ă) VI.
Profitul sau pierderea exerciţiului financiar 25. -
Dacă un activ
sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul de
bilanţ,
relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele
explicative, dacă o
asemenea prezentare este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor
financiare
anuale. De exemplu: o imobilizare corporală finanţată parţial din
subvenţii,
parţial din surse proprii; o imobilizare corporală reevaluată, pentru
care
transferul la rezerve al surplusului din reevaluare se face pe măsura
amortizării imobilizării; un împrumut obligatar pentru care s-a
prevăzut o
primă de rambursare a obligaţiunilor; o majorare de capital subscrisă
de
acţionari la o valoare mai mare decât valoarea nominală a
acţiunilor
corespunzătoare (subscriere cu primă de capital) etc. 26. - (1) Acţiunile deţinute la entităţile
afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor prevăzute
în acest
scop. (2)
Entităţile
afiliate au semnificaţia prevăzută la pct. 6 din Reglementările
contabile
conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene. 27. -
Toate
angajamentele sub forma garanţiilor de orice fel acordate trebuie,
în cazul în
care nu există obligaţia de a le prezenta ca datorii, să fie în
mod clar
prezentate în notele explicative, şi trebuie făcută distincţie
între diferitele
tipuri de garanţii recunoscute de legislaţia naţională. De asemenea,
trebuie
făcută o prezentare separată a oricărei garanţii valorice care a fost
acordată.
Angajamentele acordate, care există în relaţia cu entităţile
afiliate, trebuie
prezentate distinct în notele explicative. Secţiunea
a 4-a – Prevederi
referitoare la elementele de bilanţ. 28. -
Prezentarea
activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de
scopul
căruia îi sunt destinate, potrivit politicilor contabile aprobate
de
administratori sau persoanele care au obligaţia gestionării entităţii. 29. - (1) Cheltuielile efectuate în cursul
exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar
ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans". (2)
Veniturile care,
deşi se referă la exerciţiul financiar curent, nu sunt exigibile
decât după
închiderea acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În
cazul în care
astfel de venituri sunt semnificative, acestea trebuie prezentate
în notele
explicative. 30. - (1) Veniturile încasate înainte de data
bilanţului aferent exerciţiului financiar curent, dar care sunt
aferente unui
exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de
"Venituri
în avans". (2)
Cheltuielile care,
deşi se referă la exerciţiul financiar curent, se vor plăti numai
în cursul
unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate la "Datorii".
În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative,
ele trebuie
prezentate în notele explicative. (3)
În
cadrul
veniturilor în avans reflectate în bilanţ, sumele care
urmează a fi trecute pe
venituri curente într-o perioadă de până la un an se
prezintă distinct de cele
care urmează a fi trecute pe venituri curente într-o perioadă mai
mare de un
an. 31. - (1) Ajustările de valoare cuprind toate
corecţiile destinate să ţină seama de reducerile valorilor activelor
individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea
reducere este
sau nu definitivă. (2)
Ajustările de
valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare
amortizări, şi/sau
ajustările provizorii, denumite în continuare ajustări pentru
depreciere sau
pierdere de valoare, în funcţie de caracterul permanent sau
provizoriu al
ajustării activelor. Secţiunea
a 5-a – Formatul
contului de profit şi pierdere. 32. - (1) Formatul contului de profit şi
pierdere este următorul: 1.
Cifra de afaceri
netă 2.
Variaţia
stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie 3.
Producţia
realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată 4.
Alte venituri
din exploatare 5.
a) Cheltuieli cu
materiile prime şi materialele consumabile b)
Alte cheltuieli
externe 6.
Cheltuieli cu
personalul: a) Salarii şi indemnizaţii b) Cheltuieli cu asigurările
sociale, cu
indicarea distinctă a celor referitoare la pensii 7.
a) Ajustări de
valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale b)
Ajustări de
valoare privind activele circulante, în cazul în care
acestea depăşesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în
cauză 8.
Alte cheltuieli
de exploatare 9.
Venituri din
interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la
entităţile afiliate 10.
Venituri din
alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele
imobilizate, cu
indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate 11.
Alte dobânzi de
încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor
obţinute de la
entităţile afiliate 12.
Ajustări de
valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca
active
circulante 13.
Dobânzi de
plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind
entităţile afiliate 14.
Profitul sau
pierderea din activitatea curentă 15.
Venituri extraordinare 16.
Cheltuieli
extraordinare 17.
Profitul sau
pierderea din activitatea extraordinară 18.
Impozitul pe
profit 19.
Alte impozite
neprezentate la elementele de mai sus 20.
Profitul sau
pierderea exerciţiului financiar. (2)
Elementul
"Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi
capitalizată" evidenţiază veniturile din producţia de imobilizări. Secţiunea
a 6-a – Prevederi
referitoare la elementele din contul de profit şi pierdere. 33. - (1) Cifra de afaceri netă cuprinde
sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de
servicii care se
înscriu în activitatea curentă a entităţii, după deducerea
reducerilor
comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată, precum şi a altor taxe
legate
direct de cifra de afaceri. (2)
În cazul entităţilor
care au realizat operaţiuni de leasing financiar, radiate din Registrul
general
şi care, la data intrării în vigoare a prezentelor reglementări,
mai au în
derulare contracte de leasing, în cifra de afaceri netă se
include şi dobânda
cuvenită acestor contracte, aferentă perioadei de raportare. 34. - (1) În înţelesul prezentelor
reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii: a)
veniturile
constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul
perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor
ori
reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale
capitalurilor
proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor; b)
cheltuielile
constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe
parcursul
perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii
activelor ori
creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale
capitalurilor
proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora
către acţionari. (2)
Veniturile şi
cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităţilor
curente ale
entităţii trebuie prezentate la "Venituri extraordinare" şi
"Cheltuieli extraordinare". (3)
Elementele
extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente
sau
tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente ale entităţii
şi care,
prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau
regulat. (4)
Activităţile
curente reprezintă orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte
integrantă a afacerilor sale, precum şi activităţile conexe în
care aceasta se
angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate,
incidente
acestora sau care rezultă din acestea. (5)
Pentru a stabili
dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile
curente
ale entităţii, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului
sau a
tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate în mod curent de
entitate, decât
frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. Prin
urmare, un
eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinară pentru o entitate,
dar nu şi
pentru o alta, datorită diferenţelor dintre activităţile curente ale
acelor
entităţi. De
exemplu, pierderile rezultate în urma unui cutremur
sau unui alt dezastru natural pot fi calificate de către majoritatea
entităţilor ca elemente extraordinare. De asemenea, exproprierea
activelor este
un eveniment extraordinar. (6) Cu
excepţia
cazului în care veniturile şi cheltuielile prevăzute la alin. (2)
sunt nesemnificative
pentru evaluarea rezultatelor, în notele explicative trebuie
prezentate
explicaţii despre valoarea şi natura acestora. Aceeaşi prevedere se
aplică
veniturilor şi cheltuielilor legate de un alt exerciţiu financiar. 35. -
Entităţile
trebuie să prezinte în notele explicative proporţia în care
impozitul pe profit
afectează "Profitul sau pierderea din activitatea curentă" şi
"Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară". Secţiunea
a 7-a – Principii
contabile generale. 36. - (1) Elementele prezentate în situaţiile
financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile
contabile
generale prevăzute în prezenta secţiune, conform contabilităţii
de angajamente.
Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute
atunci când
tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul
sau
echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt
înregistrate în contabilitate
şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente. (2)
Veniturile şi
cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie
sunt
recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă
între
cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea distinctă a
acestor
venituri şi cheltuieli. (3)
Principiul
contabilităţii de angajamente se aplică inclusiv la recunoaşterea
dobânzii
aferente perioadei, indiferent de scadenţa acesteia. 37. -
Evaluarea
reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele
situaţiilor financiare sunt recunoscute în contabilitate şi
prezentate în
bilanţ şi contul de profit şi pierdere. 38. - (1) Principiul continuităţii
activităţii. Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară
activitatea pe
baza principiului continuităţii activităţii. Acest
principiu presupune că entitatea îşi continuă în
mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau
reducere
semnificativă a activităţii. (2) O
entitate nu va
întocmi situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii
activităţii dacă
organele de conducere stabilesc după data bilanţului fie că
intenţionează să
lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că
nu există
nicio altă variantă realistă în afara acestora. Deteriorarea
rezultatelor din exploatare şi a poziţiei
financiare, ulterior datei bilanţului, indică nevoia de a analiza dacă
presupunerea privind continuitatea activităţii este încă adecvată. (3)
Dacă
administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de
nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea
acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie
prezentate în
notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare
anuale nu sunt
întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie
trebuie
prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de
întocmire a acestora şi
motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu
îşi mai
poate continua activitatea. Evenimentele sau condiţiile ce necesită
prezentări
de informaţii pot apărea şi ulterior datei bilanţului. 39. -
Principiul
permanenţei metodelor. Metodele de evaluare şi politicile contabile,
în
general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu
financiar la
altul. 40. - (1) Modificările de politici contabile
pot fi determinate de: a)
iniţiativa
entităţii, caz în care modificarea trebuie justificată în
notele explicative la
situaţiile financiare anuale; b)
o decizie a unei
autorităţi competente şi care se impune entităţii (modificare de
reglementare),
caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele
explicative, ci doar
menţionată în acestea. (2)
Modificarea de
politică contabilă la iniţiativa entităţii poate fi determinată de: - o
modificare
excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în
contextul
economico-financiar în care aceasta îşi desfăşoară
activitatea; -
obţinerea unor
informaţii credibile şi mai relevante. Exemple
de situaţii care justifică modificarea de
politici contabile pot fi: -
admiterea la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare pe termen
scurt
ale entităţii sau retragerea lor de la tranzacţionare; -
schimbarea
acţionariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile
metode asigură
furnizarea unor informaţii mai fidele; -
fuziuni şi
operaţiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz în care
se impune armonizarea
politicilor contabile ale societăţii absorbite cu cele ale societăţii
absorbante etc. (3)
Schimbarea
conducătorilor entităţii nu justifică modificarea politicilor contabile. (4) Ca
rezultat al
incertitudinilor inerente în desfăşurarea activităţilor, unele
elemente ale
situaţiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar
estimate.
Se pot solicita, de exemplu, estimări ale: clienţilor incerţi; uzurii
morale a
stocurilor; duratei de viaţă utile, precum şi a modului preconizat de
consumare
a beneficilor economice viitoare încorporate în activele
amortizabile etc. (5)
Procesul de
estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii
credibile
avute la dispoziţie. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc
schimbări
privind circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare
a unor
noi informaţii sau a unei mai bune experienţe. (6) O
modificare în
baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica
contabilă şi nu
reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă entitatea
are dificultăţi
în a face distincţie între o modificare de politică
contabilă şi o modificare
de estimare, aceasta se tratează ca o modificare a estimării. (7)
Efectul
modificării unei estimări contabile se va recunoaşte prospectiv prin
includerea
sa în rezultatul: -
perioadei în care
are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada respectivă
(de
exemplu, ajustarea pentru clienţi incerţi); sau -
perioadei în care
are loc modificarea şi al perioadelor viitoare, dacă modificarea are
efect şi
asupra acestora (de exemplu, durata de viaţă utilă a imobilizărilor
corporale). 41. -
Principiul
prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale, evaluarea
trebuie
făcută pe o bază prudentă şi, în special: a)
în contul de
profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data
bilanţului; b)
trebuie să se
ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului
financiar curent
sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente
numai între
data bilanţului şi data întocmirii acestuia; c)
trebuie să se
ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale
apărute în
cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar
precedent,
chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi
data
întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în
vedere şi eventualele
provizioane, precum şi datoriile rezultate din clauze contractuale; d)
trebuie să se
ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul
exerciţiului financiar
este pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru
depreciere sau
pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli,
indiferent
de impactul acestora asupra contului de profit şi pierdere. Ca
urmare, activele şi veniturile nu trebuie să fie
supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile, subevaluate. Totuşi,
exercitarea
prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive,
subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici
supraevaluarea
deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situaţiile
financiare nu ar
mai fi neutre şi nu ar mai avea calitatea de a fi credibile. 42. -
Principiul
independenţei exerciţiului. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi
cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data
încasării
veniturilor sau data plăţii cheltuielilor. Astfel,
se vor evidenţia în conturile de venituri şi
creanţele pentru care nu a fost întocmită încă factura
(contul 418
"Clienţi - facturi de întocmit"), respectiv în conturile de
cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă
factura (contul
408 "Furnizori - facturi nesosite"). În toate cazurile,
înregistrarea
în aceste conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă
livrarea
bunurilor, respectiv prestarea serviciilor (de exemplu, avize de
însoţire a
mărfii, situaţii de lucrări etc.) 43. -
Principiul
evaluării separate a elementelor de active şi de datorii. Conform
acestui
principiu, componentele elementelor de active şi de datorii trebuie
evaluate
separat. 44. - (1) Principiul intangibilităţii.
Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să
corespundă
cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent. (2)
Modificarea
politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare,
începând
cu exerciţiul financiar următor celui în care s-a luat decizia
modificării
politicii contabile. Modificarea politicilor contabile poate fi
efectuată numai
de la începutul unui exerciţiu financiar. Nu sunt permise
modificări ale politicilor
contabile pe parcursul unui exerciţiu financiar. (3)
În cazul
modificării politicilor contabile şi corectării unor erori aferente
perioadelor
precedente, nu va fi modificat bilanţul perioadei anterioare celei de
raportare. (4)
Corectarea pe
seama rezultatului reportat, a erorilor semnificative aferente
exerciţiilor
financiare precedente, nu se consideră încălcare a principiului
intangibilităţii. 45. - (1) Principiul necompensării. Orice
compensare între elementele de active şi datorii sau între
elementele de
venituri şi cheltuieli este interzisă. (2)
Toate creanţele şi
datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate,
pe bază de documente
justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii
faţă de aceeaşi
entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi
înregistrate numai
după contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare. (3)
În cazul
schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct
operaţiunea de
vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare
în evidenţă, pe baza
documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor
si
cheltuielilor aferente operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar
şi în
cazul prestărilor reciproce de servicii. 46. - (1) Principiul prevalenţei economicului
asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din
bilanţ şi
contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul
economic al
tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică
a
acestora. (2)
Respectarea
acestui principiu are drept scop înregistrarea în
contabilitate şi prezentarea
fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu
realitatea
economică, punând în evidenţă drepturile şi obligaţiile,
precum şi riscurile
asociate acestor operaţiuni. Evenimentele
şi operaţiunile economico-financiare
trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc,
în baza
documentelor justificative. Documentele care stau la baza
înregistrării în
contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte
întocmai
modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu
realitatea. De
asemenea, contractele încheiate între părţi trebuie să
prevadă modul de
derulare a operaţiunilor şi să respecte cadrul legal existent. În
condiţii obişnuite, forma juridică a unui document
trebuie să fie în concordanţă cu realitatea economică. În
cazuri rare, atunci
când există diferenţe între fondul sau natura economică a
unei operaţiuni sau
tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va înregistra în
contabilitate
aceste operaţiuni, cu respectarea fondului economic al acestora. (3)
Exemple de
situaţii când se aplică principiul prevalenţei economicului
asupra juridicului
pot fi considerate: încadrarea, de către utilizatori, a
contractelor de leasing
în leasing operaţional sau financiar; încadrarea
operaţiunilor la vânzare în
nume propriu sau comision, respectiv consignaţie; recunoaşterea
veniturilor,
respectiv a cheltuielilor în contul de profit şi pierdere sau ca
venituri în
avans, respectiv cheltuieli în avans; încadrarea
participaţiilor ca fiind
deţinute pe termen lung sau pe termen scurt; recunoaşterea
participaţiilor
deţinute ca fiind de natura acţiunilor deţinute la entităţi afiliate, a
intereselor de participare sau sub forma altor imobilizări financiare;
încadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri
comerciale sau
financiare. (4)
Entităţile au
obligaţia ca la contabilizarea operaţiunilor economico-financiare să
ţină seama
de toate informaţiile disponibile, astfel încât să fie
extrem de rare
situaţiile în care natura operaţiunii, determinată pe baza
principiului
prevalenţei economicului asupra juridicului, să difere de cea care ar
fi
stabilită în lipsa aplicării acestui principiu. 47. -
Principiul
pragului de semnificaţie. Valoarea elementelor de bilanţ şi de cont de
profit
şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată dacă: (a)
acestea
reprezintă o sumă nesemnificativă, în înţelesul pct. 9; sau (b)
o astfel de
combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiţia ca
elementele
astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative. 48. -
În cazuri
excepţionale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile
generale
prevăzute în prezenta secţiune. Orice astfel de abateri trebuie
prezentate în notele
explicative, precum şi motivele care le-au determinat, împreună
cu o evaluare a
efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi
a
profitului sau pierderii. Secţiunea
a 8-a – Reguli
de evaluare. 8.1.
Reguli
generale de evaluare. 49. - (1) Elementele prezentate în situaţiile
financiare anuale se evaluează, de regulă, pe baza principiului
costului de
achiziţie sau al costului de producţie. Cazurile în care nu se
foloseşte costul
de achiziţie sau costul de producţie sunt cele prevăzute de prezentele
reglementări. (2)
În situaţia în
care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau
evaluarea
instrumentelor financiare la valoarea justă, se aplică prevederile
subsecţiunii
8.2.5. "Reguli de evaluare alternative" din prezentele reglementări. 8.1.1.
Evaluarea la data intrării în entitate 50. - (1) La data intrării în entitate,
bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate
la valoarea de
intrare, care se stabileşte astfel: a)
la cost de
achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros; b)
la cost de
producţie - pentru bunurile produse în entitate; c)
la valoarea de
aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile
reprezentând aport la
capitalul social; d)
la valoarea
justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus
la
inventariere. În
cazurile menţionate la lit. c) şi d), valoarea de
aport şi, respectiv, valoarea justă, se substituie costului de
achiziţie. (2)
Prin valoare justă
se înţelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de
bunăvoie între
părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei
tranzacţii cu preţul
determinat obiectiv. Valoarea
justă a activelor se determină, în general,
după datele de evidenţă de pe piaţă, printr-o evaluare efectuată, de
regulă, de
profesionişti calificaţi în evaluare. În
situaţia în care nu există date pe piaţă privind
valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor şi a
frecvenţei
reduse a tranzacţiilor, valoarea justă se poate determina prin alte
metode
utilizate, de regulă, de către profesionişti în evaluare. 51. - (1) Costul de achiziţie al bunurilor
cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu
excepţia
acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile
fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care
pot fi
atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective. În
costul de achiziţie se includ, de asemenea,
comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de
autorizaţii şi
alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective. (2)
Cheltuielile de
transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci
când funcţia de
aprovizionare este externalizată. (3)
Reducerile
comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de
achiziţie ajustează în
sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor. (4)
Reducerile
comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior
facturării,
indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază distinct
în
contabilitate (contul 609 "Reduceri comerciale primite", respectiv
contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de
terţi. Acelaşi tratament contabil se aplică şi în cazul
reducerilor comerciale
legate de prestările de servicii. În cazul în care
reducerile comerciale
reprezintă evenimente ulterioare datei bilanţului, acestea se
înregistrează la
data bilanţului în contul 408 „Furnizori – facturi nesosite”,
respectiv contul
418 „Clienţi – facturi de întocmit” şi se reflectă în
situaţiile financiare ale
exerciţiului pentru care se face raportarea dacă sumele respective se
cunosc la
data bilanţului. (5)
Reducerile
comerciale pot fi, de exemplu: a)
rabaturile - se
primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de
vânzare; b)
remizele - se
primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit
sau dacă cumpărătorul
are un statut preferenţial; şi c)
risturnele -
sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor
efectuate cu
acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate. (6)
Reducerile
financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru
achitarea
datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. Reducerile
financiare primite de la furnizor
reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se
referă
(contul 767 "Venituri din sconturi obţinute"). La furnizor, aceste
reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de
perioada
la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile
acordate"). (7)
În cazul valorilor
mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată,
costul de achiziţie nu include costurile de tranzacţionare direct
atribuibile
achiziţiei lor, aceste costuri fiind înregistrate în
conturile de cheltuieli
corespunzătoare. (8)
În cazul valorilor
mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacţionare pe o
piaţă
reglementată, precum şi al valorilor mobiliare pe termen lung, costul
de
achiziţie include şi costurile de tranzacţionare direct atribuibile
achiziţiei
lor. 52. - (1) Costul de producţie al unui bun
cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor
consumabile şi
cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului. (2)
Costul de
producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de
producţie al
imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi
anume:
materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice,
manoperă directă
şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării produselor,
precum
şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod
raţional ca fiind
legată de fabricaţia acestora. În
cazul producţiei de imobilizări, exemple de
cheltuieli încadrate la alte cheltuieli direct atribuibile sunt
următoarele: a)
costurile de
amenajare a amplasamentului; b)
costurile
iniţiale de livrare şi manipulare; c)
costurile de
instalare şi asamblare; d)
costurile de
testare a funcţionării corecte a activului; e)
onorarii
profesionale şi comisioane achitate în legătură cu activul etc. (3)
Costul stocurilor
unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate
de
personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv
personalul
însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare. (4)
În costul de
producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care
sunt
indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea
sunt legate de perioada
de producţie. Includerea
în costul stocurilor a regiilor generale
poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri
suportate pentru a aduce
stocurile în locul şi forma dorite. (5)
Exemple de costuri
care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute
drept
cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele: -
pierderile de
materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate
peste limitele
normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei; -
cheltuielile de
depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt
necesare în
procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de
fabricaţie.
Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producţie
atunci când sunt
necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea
în care se găsesc; -
regiile
(cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea
stocurilor în forma şi locul final; -
costurile de
desfacere; -
regia fixă
nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în
perioada în care a
apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza
capacităţii
normale de producţie (activitate). Regia
fixă de producţie constă în acele costuri
indirecte de producţie care rămân relativ constante, indiferent
de volumul
producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi
utilajelor, precum
şi costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor. (6)
Capacitatea
normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută,
în medie,
de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii normale,
având în vedere
şi pierderea de capacitate rezultată din întreţinerea planificată
a
echipamentului. 53. - (1) Costurile îndatorării care sunt
direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui activ
cu ciclu
lung de fabricaţie pot fi incluse în costul acelui activ. De
exemplu, în
costurile îndatorării pot fi incluse dobânda la capitalul
împrumutat pentru
finanţarea achiziţiei, construcţiei sau producţiei de active cu ciclu
lung de
fabricaţie, precum şi comisioanele aferente acestor împrumuturi
contractate. (2)
Costurile
îndatorării pot fi incluse în costurile de producţie ale
unui activ cu ciclu
lung de fabricaţie, în măsura în care sunt legate de
perioada de producţie. (3)
Costurile
îndatorării suportate de entitate în legătură cu
împrumutul de fonduri pot fi
incluse în costul bunurilor sau serviciilor cu ciclu lung de
fabricaţie, cu
respectarea prevederilor pct. 41 din prezentele reglementări. (4)
În sensul
prezentelor reglementări, prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se
înţelege un
activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de
timp pentru a fi
gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru
vânzare. Activele
financiare şi stocurile care sunt fabricate
pe o bază repetitivă de-a lungul unei perioade scurte de timp nu sunt
considerate active cu ciclu lung de fabricaţie. Nu sunt active cu ciclu
lung de
fabricaţie nici activele care în momentul achiziţiei sunt gata
pentru
utilizarea lor prestabilită sau pentru vânzare. (5)
Capitalizarea
costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se
realizează cea mai mare
parte a activităţilor necesare pentru pregătirea activului cu ciclu
lung de
fabricaţie, în vederea utilizării prestabilite sau a
vânzării acestuia. (6)
În cazul
includerii costurilor îndatorării în valoarea activelor,
acestea trebuie
prezentate în notele explicative. 8.1.2.
Evaluarea la inventar şi prezentarea
elementelor în bilanţ. 54. - (1) În scopul întocmirii situaţiilor
financiare anuale, entităţile trebuie să procedeze la inventarierea şi
evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii. (2)
În
situaţiile
financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor şi
capitalurilor
proprii se reflectă şi se evaluează la valoarea contabilă, pusă de
acord cu
rezultatele inventarierii. Prezentele reglementări se aplică inclusiv
în cazul
bunurilor care au fost aduse drept aport la capital şi al activelor
în curs de
execuţie. În
înţelesul prezentelor reglementări, valoarea
contabilă a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut
după ce se
deduc amortizarea acumulată, pentru activele amortizabile şi ajustările
acumulate din depreciere sau pierdere de valoare. 55. - (1) Evaluarea cu ocazia inventarierii a
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se
face
potrivit prezentelor reglementări şi normelor emise în acest sens
de Ministerul
Finanţelor Publice. (2)
În scopul
efectuării inventarierii, conducerea entităţii trebuie să stabilească
proceduri
proprii, cu respectarea prevederilor legale. În
vederea desfăşurării în bune condiţii a
operaţiunilor de inventariere şi evaluare, în comisiile de
inventariere vor fi
numite persoane cu pregătire corespunzătoare, tehnică şi economică,
cunoscătoare a domeniului de activitate. (3) La
stabilirea
valorii de inventar a bunurilor se va aplica principiul prudenţei,
potrivit
căruia se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate
deprecierilor
sau pierderilor de valoare. Pentru
elementele de natura activelor înregistrate la
cost, diferenţele constatate în minus între valoarea de
inventar şi valoarea
contabilă se evidenţiază distinct în contabilitate, în
conturi de ajustări,
aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. 56. - (1) Evaluarea imobilizărilor corporale
şi necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de
inventar,
stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi
preţul pieţei.
Fac obiectul evaluării şi imobilizările în curs de execuţie. Corectarea
valorii imobilizărilor necorporale şi
corporale şi aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează,
în
funcţie de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea
unei
amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o
depreciere
ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor
pentru
depreciere, în cazul în care se constată o depreciere
reversibilă a acestora. În
cazul imobilizărilor corporale şi necorporale, la
determinarea pierderilor din depreciere pot fi avute în vedere,
de către
evaluatori independenţi sau personalul entităţii, şi alte metode de
evaluare
(de exemplu: metode bazate pe fluxuri de numerar). Pentru
a stabili dacă există deprecieri ale
imobilizărilor corporale şi necorporale, în afara constatării
faptice cu ocazia
inventarierii, pot fi luate în considerare surse externe şi
interne de
informaţii. La
sursele externe de informaţii se încadrează aspecte
precum: -
pe parcursul
perioadei, valoarea de piaţă a activului a scăzut semnificativ mai mult
decât
ar fi fost de aşteptat ca rezultat al trecerii timpului sau utilizării; -
pe parcursul
perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra
entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul
apropiat asupra
mediului tehnologic, comercial, economic sau juridic în care
entitatea îşi
desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este dedicat
activul etc. Din
sursele interne de informaţii se exemplifică
următoarele elemente: -
există indicii de
uzură fizică sau morală a imobilizării; -
pe parcursul
perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect negativ asupra
entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul
apropiat, în
ceea ce priveşte gradul sau modul în care imobilizarea este
utilizată sau se
aşteaptă să fie utilizată. Astfel de modificări includ: situaţiile
în care
imobilizarea devine neproductivă, planurile de restructurare sau de
întrerupere
a activităţii căreia îi este dedicată imobilizarea, precum şi
planificarea cedării
imobilizării înainte de data estimată anterior; -
raportările
interne pun la dispoziţie indicii cu privire la faptul că rezultatele
economice
ale unei imobilizări sunt sau vor fi mai slabe decât cele
scontate. Indiciile
de depreciere a imobilizărilor, puse la
dispoziţie de raportările interne, includ: -
fluxul de numerar
necesar pentru achiziţionarea unei imobilizări similare, pentru
exploatarea sau
întreţinerea imobilizării este semnificativ mai mare decât
cel prevăzut iniţial
în buget; -
rezultatul din
exploatare generat de imobilizare este vizibil inferior celui prevăzut
în
buget; - o
scădere
semnificativă a profitului din exploatare prevăzut în buget,
respectiv o
creştere semnificativă a pierderilor prevăzute în buget, generate
de
imobilizare etc. Deciziile
privind reluarea unor deprecieri
înregistrate în conturile de ajustări au la bază
constatările comisiei de
inventariere. Pot exista şi unele indicii că o pierdere din depreciere
recunoscută în perioadele anterioare pentru o imobilizare
necorporală sau
corporală nu mai există sau s-a redus. La această evaluare se ţine cont
de
surse externe şi interne de informaţii. În
categoria surselor externe de informaţii se pot
încadra următoarele: -
valoarea de piaţă
a imobilizării a crescut semnificativ în cursul perioadei; -
în cursul
perioadei au avut loc modificări semnificative cu efect favorabil
asupra
entităţii sau se estimează că astfel de modificări se vor produce
în viitorul
apropiat, în mediul tehnologic, comercial, economic sau juridic
în care entitatea
îşi desfăşoară activitatea sau pe piaţa căreia îi este
dedicat activul etc. Dintre
sursele interne de informaţii se exemplifică
următoarele: -
pe parcursul
perioadei au avut loc modificări semnificative, cu efect favorabil
asupra
entităţii, sau astfel de modificări se vor produce în viitorul
apropiat în ceea
ce priveşte gradul sau modul în care imobilizarea este utilizată
sau se
aşteaptă să fie utilizată. Aceste modificări includ costurile efectuate
în
timpul perioadei pentru a îmbunătăţi şi a creşte performanţa
imobilizării sau
pentru a restructura activitatea căreia îi aparţine imobilizarea; -
raportările
interne dovedesc faptul că performanţa economică a unei imobilizări
este sau va
fi mai bună decât s-a prevăzut iniţial etc. Evaluarea
imobilizărilor corporale la data bilanţului
se efectuează la cost, mai puţin amortizarea şi ajustările cumulate din
depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la
data
reevaluării, mai puţin orice amortizare ulterioară cumulată şi orice
pierderi din
depreciere ulterioare cumulate. (2)
Activele de natura
stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai puţin ajustările
pentru
depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv
pentru
stocurile fără mişcare. În cazul în care valoarea contabilă
a stocurilor este
mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se
diminuează până la
valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru
depreciere. Fac
obiectul evaluării şi stocurile în curs de
execuţie. În
înţelesul prezentelor reglementări, prin valoare
realizabilă netă a stocurilor se înţelege preţul de vânzare
estimat care ar
putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, minus
costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este
cazul, şi
costurile estimate necesare vânzării. (3)
Evaluarea la
inventar a creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă
de
încasare sau de plată. Diferenţele constatate în minus
între valoarea de
inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor
se
înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru
deprecierea
creanţelor. Pentru
creanţele incerte se constituie ajustări pentru
pierdere de valoare. Evaluarea
la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor
exprimate în valută şi a celor cu decontare în lei în
funcţie de cursul unei
valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională
a
României, valabil la data încheierii exerciţiului
financiar. În scopul
prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se
diminuează cu
ajustările pentru pierdere de valoare. (4)
Disponibilităţile
băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanţie,
acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate în casieria
unităţilor se
prezintă în bilanţ în conformitate cu prevederile legale. Disponibilităţile
băneşti şi alte valori similare în
valută se evaluează în bilanţ la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca
Naţională a României, valabil la data încheierii
exerciţiului financiar. Înscrierea
în listele de inventariere a mărcilor
poştale, a timbrelor fiscale, tichetelor de călătorie, bonurilor
cantităţi
fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziţii
şi altele
asemenea se face la valoarea lor nominală. În
cazul unor bunuri de această natură depreciate sau
fără utilizare se constituie ajustări pentru pierdere de valoare. (5)
Titlurile
pe termen
scurt (acţiuni şi alte investiţii financiare) admise la tranzacţionare
pe o
piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de
tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin
eventualele ajustări pentru pierdere de valoare. Titlurile
pe termen lung (acţiuni şi alte investiţii
financiare) se evaluează la costul istoric mai puţin eventualele
ajustări pentru
pierdere de valoare. 57. -
Pentru
elementele de natura datoriilor, diferenţele constatate în plus
între valoarea
de inventar şi valoarea contabilă se înregistrează în
contabilitate, pe seama
elementelor corespunzătoare de datorii. 58. -
Capitalurile proprii
rămân evidenţiate la valorile din contabilitate. 59. - (1) La fiecare dată a bilanţului: a)
Elementele
monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente
asimilate, cum
sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în
valută) trebuie
evaluate şi prezentate în situaţiile financiare anuale
utilizând cursul de
schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României şi
valabil la data
încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar,
favorabile sau
nefavorabile, între cursul de schimb al pieţei valutare,
comunicat de Banca
Naţională a României de la data înregistrării creanţelor
sau datoriilor în
valută, sau cursul la care acestea sunt înregistrate în
contabilitate şi cursul
de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se
înregistrează la
venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz. b)
Pentru creanţele
şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face
în funcţie de cursul
unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care
rezultă
din evaluarea acestora se înregistrează la alte venituri sau alte
cheltuieli
financiare, după caz. Determinarea diferenţelor de valoare se
efectuează
similar prevederilor lit. a). c)
Elementele
nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate
la cost istoric
(imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situaţiile
financiare anuale
utilizând cursul de schimb valutar de la data efectuării
tranzacţiei. d)
Elementele
nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate
la valoarea justă
(de exemplu, imobilizările corporale reevaluate) trebuie prezentate
în
situaţiile financiare anuale la această valoare. (2)
Prin elemente
monetare se înţelege disponibilităţile băneşti şi
activele/datoriile de
primit/de plătit în sume fixe sau determinabile. Caracteristica
esenţială a
unui element monetar este dreptul de a primi sau obligaţia de a plăti
un număr
fix sau determinabil de unităţi monetare. 60. -
Evenimentele
care apar după data bilanţului pot furniza informaţii suplimentare
referitoare
la perioada raportată faţă de cele cunoscute la data bilanţului. Dacă
situaţiile financiare anuale nu au fost aprobate, acestea trebuie
ajustate
pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare, dacă informaţiile
respective se
referă la condiţii (evenimente, operaţiuni etc.) care au existat la
data
bilanţului. 8.1.3.
Evaluarea la data ieşirii din entitate. 61. - (1) La data ieşirii din entitate sau la
darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la
valoarea lor
de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în
contabilitate (de exemplu,
valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost
reevaluate sau
valoarea justă pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată). (2)
Activele
constatate
minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei
acestora. (3) La
scoaterea din
evidenţă a activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere
sau
pierdere de valoare aferente acestora. Evenimente
ulterioare datei bilanţului. 62. - (1) Evenimentele ulterioare datei
bilanţului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au
loc
între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare
anuale sunt
autorizate pentru emitere. În accepţiunea prezentelor
reglementări,
prin autorizarea situaţiilor financiare anuale se înţelege
aprobarea acestora
de către un consiliu director, administratori sau alte organe de
conducere,
potrivit organizării entităţii, în vederea înaintării lor
spre aprobare,
conform legii. (2)
Evenimentele
ulterioare datei bilanţului includ toate evenimentele ce au loc
până la data la
care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru emitere, chiar
dacă
acele evenimente au loc după declararea publică a profitului sau a
altor
informaţii financiare selectate. (3)
Pot fi
identificate două tipuri de evenimente ulterioare datei bilanţului: a)
cele care fac
dovada condiţiilor care au existat la data bilanţului. Aceste
evenimente
ulterioare datei bilanţului conduc la ajustarea situaţiilor financiare
anuale;
şi b)
cele care oferă
indicaţii despre condiţii apărute ulterior datei bilanţului. Aceste
evenimente
ulterioare datei bilanţului nu conduc la ajustarea situaţiilor
financiare
anuale. (4)
În cazul
evenimentelor ulterioare datei bilanţului care conduc la ajustarea
situaţiilor
financiare anuale, entitatea ajustează valorile recunoscute în
situaţiile sale
financiare, pentru a reflecta evenimentele ulterioare datei bilanţului. Exemple
de evenimente ulterioare datei bilanţului care
conduc la ajustarea situaţiilor financiare şi care impun ajustarea de
către
entitate a valorilor recunoscute în situaţiile sale financiare
sau
recunoaşterea de elemente ce nu au fost anterior recunoscute sunt
următoarele: a)
soluţionarea
ulterioară datei bilanţului a unui litigiu care confirmă că o entitate
are o
obligaţie prezentă la data bilanţului. Entitatea ajustează orice
provizion
recunoscut anterior, legat de acest litigiu, sau recunoaşte un nou
provizion.
Ca urmare, entitatea nu prezintă o datorie contingentă; b)
falimentul unui
client, apărut ulterior datei bilanţului, confirmă de obicei că la data
bilanţului exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi,
în
consecinţă, entitatea trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanţei
comerciale; c)
descoperirea de
fraude sau erori ce arată că situaţiile financiare anuale sunt
incorecte. (5)
În cazul
evenimentelor ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea
situaţiilor financiare anuale, entitatea nu îşi ajustează
valorile recunoscute
în situaţiile sale financiare pentru a reflecta acele evenimente
ulterioare
datei bilanţului. Un
exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului care
nu conduce la ajustarea situaţiilor financiare anuale este diminuarea
valorii
de piaţă a valorilor mobiliare, în intervalul de timp dintre data
bilanţului şi
data la care situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru
emitere. (6)
Dacă o entitate
primeşte, ulterior datei bilanţului, informaţii despre condiţiile ce au
existat
la data bilanţului, entitatea trebuie să actualizeze prezentările de
informaţii
ce se referă la aceste condiţii, în lumina noilor informaţii. (7)
Atunci
când
evenimentele ulterioare datei bilanţului care nu conduc la ajustarea
situaţiilor financiare anuale sunt semnificative, neprezentarea lor ar
putea
influenţa deciziile economice ale utilizatorilor. În consecinţă,
o entitate
trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru fiecare categorie
semnificativă de astfel de evenimente ulterioare datei bilanţului: a)
natura
evenimentului; şi b)
o estimare a efectului
financiar sau o menţiune conform căreia o astfel de estimare nu poate
să fie
făcută. Corectarea
erorilor contabile. 63. - (1) Erorile constatate în contabilitate
se pot referi fie la exerciţiul financiar curent, fie la exerciţiile
financiare
precedente. (2)
Corectarea
erorilor se efectuează la data constatării lor. (3)
Erorile din
perioadele anterioare sunt omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse
în
situaţiile financiare ale entităţii pentru una sau mai multe perioade
anterioare rezultând din greşeala de a utiliza sau de a nu
utiliza informaţii
credibile care: a)
erau disponibile
la momentul la care situaţiile financiare pentru acele perioade au fost
aprobate spre a fi emise; b)
ar fi putut fi
obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la
întocmirea şi prezentarea
acelor situaţii financiare anuale. Astfel
de erori includ efectele greşelilor matematice,
greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau
interpretării
greşite a evenimentelor şi fraudelor. (4)
Corectarea
erorilor
aferente exerciţiului financiar curent se efectuează pe seama contului
de
profit şi pierdere. (5)
Corectarea
erorilor
semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se efectuează
pe
seama rezultatului reportat. (6)
Erorile
nesemnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se
corectează, de
asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuşi, pot fi corectate pe
seama
contului de profit şi pierdere erorile nesemnificative. Erorile
nesemnificative sunt cele de natură să nu
influenţeze informaţiile financiar-contabile. Se consideră că o eroare
este
semnificativă dacă aceasta ar putea influenţa deciziile economice ale
utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare anuale. Analizarea
dacă o
eroare este semnificativă sau nu se efectuează în context,
având în vedere
natura sau valoarea individuală sau cumulată a elementelor. (7)
În
notele la
situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii suplimentare cu
privire la
erorile constatate. (8)
Corectarea
erorilor
aferente exerciţiilor financiare precedente nu determină modificarea
situaţiilor financiare ale acelor exerciţii. În
cazul erorilor aferente exerciţiilor financiare
precedente, corectarea acestora nu presupune ajustarea informaţiilor
comparative prezentate în situaţiile financiare. Informaţii
comparative
referitoare la poziţia financiară şi performanţa financiară, respectiv
modificarea poziţiei financiare, sunt prezentate în notele
explicative. (9)
Înregistrarea
stornării unei operaţiuni contabile aferente exerciţiului financiar
curent se efectuează
fie prin corectarea cu semnul minus a operaţiunii iniţiale (stornare
în roşu),
fie prin înregistrarea inversă a acesteia (stornare în
negru), în funcţie de
politica contabilă şi programele informatice utilizate. 8.2.
Active
imobilizate. 8.2.1.
Reguli de evaluare de bază. 64. - (1) Activele imobilizate sunt active
generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă
mai mare
de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziţie sau la costul de
producţie, cu respectarea prevederilor pct. 68 şi 70. (2)
Beneficiile
economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau
indirect,
la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către entitate.
Potenţialul
poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare ale
entităţii. 65. -
Activele
imobilizate cuprind acele active destinate utilizării pe o bază
continuă, pe o
perioadă mai mare de un an, în scopul desfăşurării activităţilor
entităţii. 66. -
Drepturile
asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, aşa cum
sunt
definite de legislaţia naţională, trebuie prezentate la "Terenuri şi
construcţii". 67. - (1) Mişcările diverselor elemente de
imobilizări se prezintă în notele explicative. În acest
scop, se prezintă
distinct, începând cu costul de achiziţie sau costul de
producţie, pentru
fiecare element de imobilizare, pe de o parte, creşterile, cedările şi
transferurile în cursul exerciţiului financiar, iar, pe de altă
parte,
ajustările cumulate de valoare la începutul exerciţiului
financiar şi la data
bilanţului, precum şi rectificările efectuate în cursul
exerciţiului financiar
asupra ajustărilor de valoare din exerciţiile financiare precedente.
Ajustările
de valoare se prezintă în bilanţ ca deduceri clare din elementele
corespunzătoare. (2)
Dacă, atunci când
situaţiile financiare anuale se întocmesc conform prezentelor
reglementări
pentru prima oară, costul de achiziţie sau costul de producţie al unei
imobilizări nu poate fi determinat fără cheltuieli sau
întârzieri exagerate,
valoarea reziduală de la începutul exerciţiului financiar poate
fi tratată
drept cost de achiziţie sau cost de producţie. Orice aplicare a acestei
prevederi trebuie prezentată în notele explicative. În
acest context, valoarea reziduală reprezintă
valoarea justă a bunului respectiv. (3)
Atunci când se
efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mişcările diverselor
elemente
de imobilizări, prevăzute la alin. (1), se prezintă
începând cu costul de
achiziţie sau costul de producţie, modificat ca rezultat al
reevaluării. În acest
scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a
imobilizărilor
corporale. 68. - (1) Costul de achiziţie sau costul de
producţie al activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare
economică
trebuie redus cu ajustări calculate pentru a diminua valoarea unor
astfel de
active în mod sistematic de-a lungul duratelor lor de utilizare
economică
(amortizare). (2)
Amortizarea
valorii
activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică
reprezintă
alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe
întreaga durată de
utilizare economică. Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost
sau altă
valoare care substituie costul (de exemplu, valoarea reevaluată). (3)
În
înţelesul
prezentelor reglementări, prin durata de utilizare economică se
înţelege durata
de viaţă utilă, aceasta reprezentând: a)
perioada în care
un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o
entitate;
sau b)
numărul
unităţilor produse sau al unor unităţi similare ce se estimează că vor
fi obţinute
de entitate prin folosirea activului respectiv. 69. -
Activele
imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanţ la valoarea
contabilă,
aceasta fiind reprezentată de costul de achiziţie, costul de producţie
sau altă
valoare care substituie costul, diminuată cu amortizarea cumulată
până la acea
dată, precum şi cu pierderile cumulate din depreciere. 70. - (1) Atunci când se constată pierderi de
valoare pentru imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru
pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate
la cea mai mică
valoare atribuită acestora la data bilanţului. (2)
Imobilizările
trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, indiferent dacă
duratele lor
de utilizare economică sunt limitate sau nu, astfel încât
acestea să fie evaluate
la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului, dacă
se
estimează că reducerea valorii acestora este permanentă. (3)
Ajustările de
valoare prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie înregistrate
în contul de profit
şi pierdere şi prezentate distinct în notele explicative, dacă
acestea nu au
fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere. (4)
Evaluarea la
valorile minime, potrivit alin. (1) şi (2), nu poate fi continuată dacă
nu mai
sunt aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările
respective. 71.
-
Dacă activele
imobilizate fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv
în scop
fiscal, în notele explicative se prezintă valoarea ajustărilor şi
motivele
pentru care acestea au fost efectuate. 8.2.2.
Imobilizări necorporale. Recunoaşterea
imobilizărilor necorporale 72. - (1) O imobilizare necorporală este un
activ identificabil, nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru
utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau
servicii, pentru
a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative. (2) O
imobilizare
necorporală îndeplineşte criteriul de a fi identificabilă
când: a)
este separabilă,
adică poate fi separată sau divizată de entitate şi vândută,
transferată,
autorizată, închiriată sau schimbată, fie individual, fie
împreună cu un
contract corespunzător, un activ identificabil sau o datorie
identificabilă;
sau b)
decurge din
drepturi contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele
drepturi
sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi
obligaţii. (3) O
entitate
controlează o imobilizare dacă entitatea are capacitatea de a obţine
beneficii
economice viitoare de pe urma resursei şi de a restricţiona accesul
altora la
acele beneficii. Beneficiile economice viitoare care decurg dintr-o
imobilizare
necorporală pot include venitul din vânzarea produselor sau
serviciilor,
economisiri de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea
imobilizării
de către entitate. (4)
Anumite
imobilizări necorporale pot fi păstrate în sau pe un obiect
fizic, cum ar fi un
compact-disc (în cazul unui software), documentaţie legală
(în cazul unei
licenţe sau al unui brevet) sau peliculă. Pentru a stabili dacă o
imobilizare
care încorporează atât elemente corporale, cât şi
necorporale ar trebui tratată
ca imobilizare corporală sau ca imobilizare necorporală, o entitate
evaluează
care element este mai semnificativ. De exemplu, software-ul pentru un
utilaj
computerizat care nu poate opera fără acel software specific se include
în
valoarea acelei imobilizări corporale. Acelaşi lucru este valabil şi
pentru
sistemul de operare al unui computer. Atunci când software-ul nu
este parte
integrantă a hardware-ului respectiv, software-ul este tratat ca
imobilizare
necorporală. (5)
Listele de clienţi
nu se recunosc ca imobilizări necorporale. 73. - (1) O imobilizare necorporală trebuie
recunoscută în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii
economice pentru
entitate şi costul său poate fi evaluat în mod credibil. (2)
Pentru
a stabili
dacă o imobilizare necorporală generată intern îndeplineşte
criteriile de
recunoaştere, o entitate clasifică generarea imobilizării într-o
fază de
cercetare şi o fază de dezvoltare. Dacă o entitate nu poate face
distincţia
între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect
intern de creare
a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează cheltuielile cu acel
proiect
ca şi cum ar fi determinate doar de faza de cercetare. (3)
Nicio
imobilizare
necorporală care decurge din cercetare (sau din faza de cercetare a
unui
proiect intern) nu se recunoaşte. Cheltuielile cu cercetarea (sau cele
din faza
de cercetare a unui proiect intern) se recunosc drept cheltuială atunci
când
sunt generate, deoarece, în faza de cercetare a unui proiect
intern, o entitate
nu poate demonstra că o imobilizare necorporală există şi că aceasta va
genera
beneficii economice viitoare. (4)
Cercetarea este
investigaţia originală şi planificată întreprinsă în scopul
câştigării unor
cunoştinţe sau înţelesuri ştiinţifice ori tehnice noi. (5)
Exemple de
activităţi de cercetare sunt: a)
activităţile al
căror scop este acela de a obţine cunoştinţe noi; b)
identificarea,
evaluarea şi selecţia finală a aplicaţiilor descoperirilor făcute prin
cercetare sau a altor cunoştinţe; c)
căutarea de
alternative pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme
sau
servicii; şi d)
formularea,
elaborarea, evaluarea şi selecţia finală a alternativelor posibile
pentru
materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau
îmbunătăţite. 74. -
În cadrul
imobilizărilor necorporale se cuprind: -
cheltuielile de
constituire; -
cheltuielile de
dezvoltare; -
concesiunile,
brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele
similare, cu
excepţia celor create intern de entitate; -
fondul comercial; -
alte imobilizări
necorporale; -
avansurile
acordate furnizorilor de imobilizări necorporale; şi -
imobilizările
necorporale în curs de execuţie. Active
de natura cheltuielilor de constituire. 75. -
Cheltuielile de
constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau
dezvoltarea unei
entităţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi
înmatriculare, cheltuieli
privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum
şi alte
cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea
activităţii
entităţii). 76. - (1) O entitate poate include
cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate
imobiliza
cheltuielile de constituire. În această situaţie, cheltuielile de
constituire
trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani. (2)
În situaţia în
care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se
face
nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma
rezervelor
disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin
egală cu
cea a cheltuielilor neamortizate. 77. -
Sumele
prezentate în bilanţ la elementul "Cheltuieli de constituire"
trebuie
explicate în note. Active
de natura cheltuielilor de dezvoltare. 78. - (1) Imobilizările de natura cheltuielilor
de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a
altor
cunoştinţe într-un plan sau proiect ce vizează producţia de
materiale,
dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau
îmbunătăţite
substanţial, înainte de începerea producţiei sau utilizării
comerciale. (2) O
imobilizare
necorporală generată de dezvoltare (sau faza de dezvoltare a unui
proiect
intern) se recunoaşte dacă, şi numai dacă, o entitate poate demonstra
toate
elementele următoare: a)
fezabilitatea
tehnică pentru finalizarea imobilizării necorporale, astfel
încât aceasta să
fie disponibilă pentru utilizare sau vânzare; b)
intenţia sa de a
finaliza imobilizarea necorporală şi de a o utiliza sau vinde; c)
capacitatea sa
de a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală; d)
modul în care
imobilizarea necorporală va genera beneficii economice viitoare
probabile.
Printre altele, entitatea poate demonstra existenţa unei pieţe pentru
producţia
generată de imobilizarea necorporală ori pentru imobilizarea
necorporală în
sine sau, dacă se prevede folosirea ei pe plan intern, utilitatea
imobilizării
necorporale; e)
disponibilitatea
unor resurse tehnice, financiare şi de altă natură adecvate pentru a
completa
dezvoltarea şi pentru a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală; f)
capacitatea sa
de a evalua credibil cheltuielile atribuibile imobilizării necorporale
pe
perioada dezvoltării sale. (3)
Exemple de
activităţi de dezvoltare sunt: a)
proiectarea,
construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea
intermediară a
prototipurilor şi modelelor; b)
proiectarea
uneltelor şi matriţelor care implică tehnologie nouă; c)
proiectarea,
construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din
punct de
vedere economic pentru producţia pe scară largă; d)
proiectarea,
construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele,
produsele,
procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătăţite. 79. - (1) La cheltuielile de dezvoltare pot
fi înscrise şi cheltuielile de explorare şi evaluare a resurselor
minerale. Nu
reprezintă imobilizări necorporale de natura activelor de explorare şi
de
evaluare acele active care sunt în mod clar corporale (de
exemplu, vehicule şi
echipamente de forare). (2)
Cheltuielile de
explorare şi evaluare a resurselor minerale sunt cheltuieli generate de
entitate în legătură cu explorarea şi evaluarea resurselor
minerale, înainte ca
fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială ale extracţiei
resurselor
minerale să fie demonstrate. Pentru a determina dacă aceste cheltuieli
se
recunosc ca imobilizări necorporale, o entitate ia în considerare
gradul în
care cheltuiala poate fi asociată cu descoperirea resurselor minerale. Explorarea
şi evaluarea resurselor minerale se referă
la prospectarea resurselor minerale, inclusiv minereuri, petrol, gaz
natural şi
resurse similare neregenerative, după ce entitatea a obţinut drepturile
legale
de a explora într-o anumită zonă, precum şi determinarea
fezabilităţii tehnice
şi a viabilităţii comerciale ale extracţiei resurselor minerale. (3)
Exemple de cheltuieli
care pot fi incluse în evaluarea iniţială a activelor de
explorare şi
exploatare pot fi următoarele: a)
cheltuieli cu
achiziţia drepturilor de a explora; b)
cheltuieli cu
studii topografice, geologice, geochimice şi geofizice etc. (4) O
entitate nu va
înregistra la cheltuieli de dezvoltare de natura cheltuielilor de
explorare şi
evaluare a resurselor minerale cheltuielile angajate: a)
înainte de
explorarea şi evaluarea resurselor minerale, cum sunt cheltuielile ce
au avut
loc înainte de momentul în care entitatea a obţinut dreptul
legal de a explora
o anumită zonă; b)
după ce sunt
demonstrabile fezabilitatea tehnică şi viabilitatea comercială ale
extracţiei
unei resurse minerale. (5) O
imobilizare
necorporală de natura activelor de explorare şi evaluare nu va mai fi
clasificată ca atare atunci când fezabilitatea tehnică şi
viabilitatea
comercială ale extracţiei unei resurse minerale sunt demonstrabile. (6)
Cheltuielile
legate de valorificarea resurselor minerale nu vor fi recunoscute drept
active
de explorare şi evaluare. (7)
Unul sau mai multe
din următoarele fapte şi împrejurări indică faptul că o entitate
ar trebui să
analizeze şi să efectueze, dacă este cazul, o ajustare pentru
deprecierea
activelor de explorare şi evaluare: a)
durata pentru
care entitatea are dreptul de a explora o anumită zonă a expirat
în decursul
perioadei sau va expira în viitorul apropiat şi nu se
preconizează reînnoirea; b)
nu sunt
prevăzute în buget şi nici planificate cheltuieli substanţiale
pentru
explorarea în continuare şi pentru evaluarea resurselor minerale
în acea zonă; c)
explorarea şi
evaluarea resurselor minerale dintr-o anumită zonă nu au dus la
descoperirea
unor cantităţi de resurse minerale viabile din punct de vedere
comercial, iar
entitatea a decis să întrerupă acest gen de activităţi în
zona respectivă; d)
există
suficiente date care să indice că, deşi este posibilă o dezvoltare
în zona
respectivă, este puţin probabil ca valoarea contabilă a activului de
explorare
şi evaluare să fie complet recuperată în urma valorificării sau
vânzării etc. 80. - (1) Cheltuielile de dezvoltare se
amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după
caz. (2)
În cazul în care
durata contractului sau durata de utilizare depăşeşte cinci ani,
aceasta
trebuie prezentată în notele explicative, împreună cu
motivele care au
determinat-o. (3)
În situaţia în
care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se
face
nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma
rezervelor
disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin
egală cu
cea a cheltuielilor neamortizate. (4) -
Sumele
prezentate în bilanţ la elementul "Cheltuieli de dezvoltare"
trebuie
explicate în notele explicative. Concesiunile,
brevetele, licenţele, mărcile
comerciale, drepturile şi activele similar. 81. - (1) Concesiunile, brevetele, licenţele,
mărcile comerciale, drepturile şi activele similare reprezentând
aport,
achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează
în conturile de
imobilizări necorporale la costul de achiziţie sau valoarea de aport,
după caz.
În această situaţie valoarea de aport se asimilează valorii juste. (2)
Concesiunile
primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când
contractul de
concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru
concesiune.
Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de
folosire a
acesteia, stabilită potrivit contractului. În cazul în care
contractul prevede
plata unei redevenţe/chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în
contabilitatea
entităţii care primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala
reprezentând
redevenţa/chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări necorporale. (3)
Brevetele,
licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi alte active similare se
amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către
entitatea care
le deţine. 82. - (1) În cazul unui acord de concesiune a
serviciilor de tip public-privat, încheiat potrivit legislaţiei
în vigoare,
licenţa primită de entitatea care are calitatea de operator, de a taxa
utilizatorii unui serviciu public, se înregistrează la
imobilizări necorporale,
dacă sunt stabilite o durată şi o valoare pentru această licenţă. (2)
În înţelesul
prezentelor reglementări, un acord de concesiune a serviciilor este de
tip
public-privat dacă: a)
concedentul
controlează sau reglementează ce servicii trebuie să presteze
operatorul în
cadrul infrastructurii, cui trebuie să le presteze şi la ce preţ; şi b)
concedentul
controlează - prin dreptul de proprietate, dreptul de beneficiu sau
în alt mod
- orice interes rezidual în infrastructură la terminarea
acordului. Fondul
comercial. 83. - (1) Fondul comercial se recunoaşte, de
regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de
achiziţie şi
valoarea justă la data tranzacţiei, a părţii din activele nete
achiziţionate de
către o entitate. (2)
În situaţiile
financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaşte
numai în
cazul transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora şi,
după caz,
şi de datorii şi capitaluri proprii, indiferent dacă este realizat ca
urmare a
cumpărării sau ca urmare a unor operaţiuni de fuziune. Transferul este
în
legătură cu o afacere, reprezentată de un ansamblu integrat de
activităţi şi
active organizate şi administrate în scopul obţinerii de
profituri,
înregistrării de costuri mai mici sau alte beneficii. Pentru
recunoaşterea în contabilitate a activelor şi
datoriilor primite cu ocazia acestui transfer, entităţile trebuie să
procedeze
la evaluarea valorii juste a elementelor primite, în scopul
determinării
valorii individuale a acestora. Aceasta se efectuează, de regulă, de
către
profesionişti calificaţi în evaluare, membri ai unui organism
profesional în
domeniu, recunoscut naţional şi internaţional. (3)
Fondul comercial
generat intern nu se recunoaşte ca activ deoarece nu este o resursă
identificabilă (adică nu este separabil şi nici nu decurge din drepturi
legale
contractuale sau de altă natură) controlată de entitate, care să poată
fi
evaluată credibil la cost. (4)
În cazul în care fondul
comercial este tratat ca un activ, se au în vedere următoarele
prevederi: a)
fondul comercial
se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum
cinci ani; b)
totuşi,
entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic
într-o perioadă
de peste cinci ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească
durata de
utilizare economică a activului şi să fie prezentată şi justificată
în notele
explicative. (5)
Dacă în situaţiile
financiare anuale individuale se înregistrează fond comercial
negativ,
tratamentul acestuia este cel prevăzut la pct. 52 din Reglementările
contabile
conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene. Avansuri
şi alte imobilizări necorporale. 84. - (1) În cadrul avansurilor şi altor
imobilizări necorporale se înregistrează avansurile acordate
furnizorilor de
imobilizări necorporale, programele informatice create de entitate sau
achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare,
precum şi
reţete, formule, modele, proiecte şi prototipuri. (2)
Programele
informatice, precum şi celelalte imobilizări necorporale
înregistrate la
elementul "Alte imobilizări necorporale" se amortizează pe durata
prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine. (3)
În cazul
programelor informatice achiziţionate împreună cu licenţele de
utilizare, dacă
se poate efectua o separare între cele două active, acestea sunt
contabilizate
şi amortizate separat. Imobilizările
necorporale în curs de execuţie. 85. -
Imobilizările
necorporale în curs de execuţie reprezintă imobilizările
necorporale
neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la costul
de producţie sau
costul de achiziţie, după caz. Evaluarea
iniţială a imobilizărilor necorporale. 86. -
O imobilizare
necorporală se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau
de producţie,
aşa cum sunt definite în prezentele reglementări. 87. -
Un element
raportat drept cheltuială într-o perioadă nu poate fi recunoscut
ulterior ca
parte din costul unei imobilizări necorporale. Cheltuieli
ulterioare. 88.
- (1) Cheltuielile ulterioare efectuate
cu o imobilizare necorporală după cumpărarea sau finalizarea acesteia
se
înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când
sunt efectuate. (2)
Cheltuielile
ulterioare vor majora costul imobilizării necorporale atunci când
este probabil
că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii
economice
viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate
credibil. Evaluarea
la data bilanţului. 89. -
O imobilizare
necorporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare,
mai puţin
ajustările cumulate de valoare. Cedarea. 90. -
O imobilizare
necorporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau atunci când
niciun
beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sau
cedarea sa. 91. - (1) În cazul scoaterii din evidenţă a
unei imobilizări necorporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din
vânzare,
cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi
alte
cheltuieli legate de cedarea acesteia. (2)
În scopul
prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile
sau pierderile care
apar odată cu încetarea utilizării sau ieşirea unei imobilizări
necorporale se
determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea
activului şi
valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea
acestuia,
şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după
caz, în
contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din
exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după
caz. 8.2.3.
Imobilizări corporale. Recunoaşterea
imobilizărilor corporale. 92. -
Imobilizările
corporale reprezintă active care: a)
sunt deţinute de
o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau
prestarea de
servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi
folosite în scopuri
administrative; şi b)
sunt utilizate
pe parcursul unei perioade mai mari de un an. 93. - (1) Imobilizările corporale cuprind:
terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte instalaţii,
utilaje
şi mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale şi
imobilizări corporale în curs de execuţie. (2)
Terenurile şi
clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, chiar
atunci
când sunt achiziţionate împreună. O creştere a valorii
terenului pe care se
află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a
clădirii. 94. - (1) Contabilitatea terenurilor se ţine
pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. (2)
În contabilitatea
analitică, terenurile pot fi evidenţiate pe următoarele grupe: terenuri
agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu
zăcăminte,
terenuri cu construcţii şi altele. 95. - (1) Imobilizările corporale deţinute în
baza unui contract de leasing se evidenţiază în contabilitate
în funcţie de
prevederile contractelor încheiate între părţi, precum şi
legislaţia în
vigoare. Entităţile
ţin cont, de asemenea, şi de cerinţele
principiului prevalenţei economicului asupra juridicului, prevăzut la
pct. 46. (2)
Clasificarea
contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing
operaţional se
efectuează la începutul contractului. 96. - (1) În înţelesul prezentelor
reglementări, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii: a)
contract de
leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în
schimbul unei
plăţi sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă
stabilită; b)
leasing
financiar este operaţiunea de leasing care transferă cea mai mare parte
din
riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra
activului; c)
leasing
operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria
leasingului
financiar. (2)
Un
contract de
leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar dacă
îndeplineşte cel puţin
una dintre următoarele condiţii: a)
leasingul
transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până
la sfârşitul
duratei contractului de leasing; b)
locatarul are
opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic
în
comparaţie cu valoarea justă la data la care opţiunea devine
exercitabilă,
astfel încât, la începutul contractului de leasing,
există în mod rezonabil
certitudinea că opţiunea va fi exercitată; c)
durata
contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de
viaţă
economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este
transferat; d)
valoarea totală
a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare
sau egală
cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a
fost
achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie; e)
bunurile ce
constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială,
astfel
încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări
majore. 97. - (1) Înregistrarea în contabilitate a
amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează
în cazul
leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul
leasingului
operaţional, de către locator/finanţator. (2)
În
cazul
leasingului financiar, achiziţiile de către locatar de bunuri imobile
şi mobile
sunt tratate ca investiţii în imobilizări, fiind supuse
amortizării pe o bază
consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare
ale
locatarului. (3)
În
cazul
leasingului operaţional, bunurile sunt supuse amortizării de către
locator, pe
o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri
similare ale
acestuia. 98. - (1) Reflectarea în contabilitatea
locatarilor a activelor aferente operaţiunilor de leasing financiar se
efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale şi
imobilizări
corporale. (2)
Dobânzile de
plătit corespunzătoare datoriilor din operaţiuni de leasing financiar
se
înregistrează în contabilitatea locatarilor periodic,
conform contabilităţii de
angajamente, în contrapartida contului de cheltuieli.
Dobânda de plătit,
aferentă perioadelor viitoare, se evidenţiază în conturi în
afara bilanţului
(contul 8051 "Dobânzi de plătit"). 99. - (1) Locatorul are recunoscute în
contabilitate bunurile date în regim de leasing financiar drept
creanţe imobilizate. (2)
Dobânzile de
primit corespunzătoare creanţelor din operaţiuni de leasing financiar
se
înregistrează în contabilitatea locatorului periodic,
conform contabilităţii de
angajamente, în contrapartida contului de venituri. (3) La
recunoaşterea
în contabilitate a contractelor de leasing financiar trebuie
avută în vedere
legislaţia care reglementează categoriile de entităţi care pot derula
asemenea
operaţiuni. 100. - (1) La contabilizarea operaţiunilor de
leasing operaţional, locatorul trebuie să prezinte bunurile date
în regim de
leasing operaţional în conturile de imobilizări necorporale şi
imobilizări
corporale, în conformitate cu natura acestora. (2)
Sumele încasate
sau de încasat se înregistrează în contabilitatea
locatorului ca un venit în
contul de profit şi pierdere, conform contabilităţii de angajamente 101. - (1) În contabilitatea locatarului,
bunurile luate în leasing operaţional sunt evidenţiate în
conturi de evidenţă
din afara bilanţului. (2)
Sumele plătite sau
de plătit se înregistrează în contabilitatea locatarului ca
o cheltuială în
contul de profit şi pierdere, conform contabilităţii de angajamente. 102. -
O tranzacţie de
vânzare a unui activ pe termen lung şi de închiriere a
aceluiaşi activ în regim
de leasing (leaseback) se contabilizează în funcţie de clauzele
contractului de
leasing, astfel: a)
dacă tranzacţia
de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat
un leasing
financiar, tranzacţia reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o
finanţare locatarului, activul având rol de garanţie. Entitatea
beneficiară a finanţării (locatarul) nu va
recunoaşte în contabilitate operaţiunea de vânzare a
activului, nefiind
îndeplinite condiţiile de recunoaştere a veniturilor. Activul
rămâne
înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior
operaţiunii de
leasing, cu regimul de amortizare aferent. Operaţiunea
de finanţare va fi evidenţiată prin
articolul contabil 512
"Conturi curente la bănci" = 167
"Alte împrumuturi şi datorii asimilate", urmând ca
dobânda şi alte
costuri ale finanţării, potrivit contractelor încheiate, să fie
înregistrate
conform prezentelor reglementări. Din
punctul de vedere al regimului taxei pe valoarea
adăugată, au loc două operaţiuni distincte, respectiv livrarea bunului,
efectuată de locatar, şi operaţiunea de leasing, efectuată de locator,
pentru
care taxa pe valoarea adăugată se evidenţiază potrivit legii; b)
dacă tranzacţia
de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat
un leasing
operaţional, entitatea vânzătoare contabilizează o tranzacţie de
vânzare, cu
înregistrarea scoaterii din evidenţă a activului şi a sumelor
încasate sau de
încasat şi a taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunile
taxabile, conform
prevederilor legale. Operaţiunea
de închiriere a activului în regim de
leasing operaţional se contabilizează de utilizator conform prezentelor
reglementări. Ca urmare, operaţiunea se reflectă în contul de
profit şi
pierdere. 103. - (1) În vederea întocmirii situaţiilor
financiare anuale, utilizatorii bunurilor luate în leasing
financiar sau
operaţional inventariază şi transmit societăţii de leasing lista
bunurilor
deţinute în baza contractelor de leasing. (2)
Entităţile
contractante care au efectuat operaţiuni de leasing şi leaseback
trebuie să
prezinte în notele explicative la situaţiile financiare anuale
informaţii
referitoare la operaţiunile derulate. 104. - (1) În cadrul imobilizărilor corporale
sunt evidenţiate în mod distinct imobilizările corporale în
curs de execuţie. (2)
Sunt
reflectate, de
asemenea, distinct în contabilitate, acele imobilizări corporale
cumpărate,
pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care
sunt în
curs de aprovizionare (grupa 22 "Imobilizări corporale în curs de
aprovizionare" din Planul de conturi general). Evaluarea
iniţială a imobilizărilor corporale. 105. - (1) O imobilizare corporală recunoscută
ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit
regulilor
de evaluare din prezentele reglementări, în funcţie de
modalitatea de intrare
în entitate. (2)
Exemple de costuri
care se efectuează în legătură cu construcţia unei imobilizări
corporale,
direct atribuibile acesteia, sunt: a)
costurile
reprezentând salariile angajaţilor, contribuţiile legale şi alte
cheltuieli
legate de acestea, care rezultă direct din construcţia imobilizării
corporale; b)
cheltuieli
materiale; c)
costurile de
amenajare a amplasamentului; d)
costurile
iniţiale de livrare şi manipulare; e)
costurile de
instalare şi asamblare; f)
cheltuieli de
proiectare şi pentru obţinerea autorizaţiilor; g)
costurile de
testare a funcţionării corecte a activului, după deducerea
încasărilor nete
provenite din vânzarea elementelor produse în timpul
aducerii activului la
amplasamentul şi condiţia de funcţionare (cum ar fi eşantioanele
produse la
testarea echipamentului); h)
onorariile
profesionale plătite avocaţilor şi experţilor etc. (3)
În cazul în care o
clădire este demolată pentru a fi construită o alta, cheltuielile cu
demolarea
sunt recunoscute după natura lor, fără a fi considerate costuri de
amenajare a
amplasamentului. Acelaşi tratament contabil se aplică şi cheltuielilor
reprezentând valoarea neamortizată a clădirii demolate. (4)
În costul unei
imobilizări corporale sunt incluse şi costurile estimate iniţial cu
demontarea
şi mutarea acesteia la scoaterea din funcţiune, precum şi cu
restaurarea
amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea, atunci
când aceste sume
pot fi estimate credibil şi entitatea are o obligaţie legată de
demontare,
mutare a imobilizării corporale şi de refacere a amplasamentului. (5)
Costurile estimate
cu demontarea şi mutarea imobilizării corporale, precum şi cele cu
restaurarea
amplasamentului se recunosc în valoarea acesteia, în
corespondenţă cu un cont
de provizioane (contul 1513 "Provizioane pentru dezafectare imobilizări
corporale
şi alte acţiuni similare legate de acestea"). Cheltuieli
ulterioare. 106. - (1) Cheltuielile ulterioare aferente
unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept
cheltuieli în
perioada în care au fost efectuate. (2)
Cheltuielile
efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate
în baza unui
contract de închiriere, locaţie de gestiune sau alte contracte
similare se
evidenţiază în contabilitatea entităţii care le-a efectuat, la
imobilizări
corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost
efectuate, în
funcţie de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor
efectuate în
legătură cu imobilizările corporale proprii. 107. - (1) Costul reparaţiilor efectuate la
imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue
a acestora,
trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este
efectuată. (2)
Sunt recunoscute
ca o componentă a activului, sub forma cheltuielilor ulterioare,
investiţiile
efectuate la imobilizările corporale. Acestea trebuie să aibă ca efect
îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali ai acestora şi să
conducă la
obţinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare faţă de cele
estimate
iniţial. Obţinerea
de beneficii se poate realiza fie direct
prin creşterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor
de
întreţinere şi funcţionare. 108. - (1) Imobilizările corporale în curs de
execuţie reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie
proprie sau în
antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producţie sau costul de
achiziţie, după caz. (2)
Imobilizările
corporale în curs de execuţie se trec în categoria
imobilizărilor finalizate
după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune
a acestora, după
caz. (3)
Costul unei
imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat
folosind
aceleaşi principii ca şi pentru un activ achiziţionat. Astfel, dacă
entitatea
produce active similare, în scopul comercializării, în
cadrul unor tranzacţii
normale, atunci costul activului este de obicei acelaşi cu costul de
construire
a acelui activ destinat vânzării. Prin urmare, orice profituri
interne sunt
eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar,
cheltuiala
reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele
acceptate ca
fiind normale, precum şi pierderile care au apărut în cursul
construcţiei în
regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului. Evaluarea
la data bilanţului. 109. -
O imobilizare
corporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare,
mai puţin
ajustările cumulate de valoare. Amortizarea. 110. - (1) Amortizarea se stabileşte prin
aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a
imobilizărilor. (2)
Amortizarea
imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna
următoare punerii în
funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de
intrare. La
stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în
vedere duratele
de utilizare economică şi condiţiile de utilizare a acestora. (3)
În cazul în care
imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în
funcţie de politica
contabilă adoptată, entitatea înregistrează în
contabilitate o cheltuială cu
amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru
deprecierea
constatată. (4) O
modificare
semnificativă a condiţiilor de utilizare sau învechirea unei
imobilizări
corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De
asemenea, în
cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în
conservare, folosirea lor
fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi
justificată revizuirea
duratei de amortizare. (5)
În cazuri
excepţionale, inclusiv în situaţia prevăzută la pct. 121 alin.
(3) din
prezentele reglementări, durata de amortizare stabilită iniţial se
poate
modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu
amortizarea pe
perioada rămasă de utilizare. 111. - (1) Amortizarea imobilizărilor
corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de
gestiune se calculează şi
se înregistrează în contabilitate de către entitatea care
le are în
proprietate. (2) Se
supun, de
asemenea, amortizării investiţiile efectuate la imobilizările corporale
luate
cu chirie, pe durata contractului de închiriere. La
expirarea contractului de închiriere, valoarea
investiţiilor efectuate şi a amortizării corespunzătoare se cedează
proprietarului
imobilizării. În funcţie de clauzele cuprinse în contractul
de închiriere,
transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă
modalitate de
cedare. Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor se
efectuează conform
prezentelor reglementări. 112. - (1) Entităţile amortizează
imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri
de amortizare: a)
amortizarea
liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de
exploatare a unor
sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei de
utilizare
economică a acestora; b)
amortizarea
degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare
liniară cu un
anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere
legislaţia în vigoare; c)
amortizarea
accelerată, care constă în includerea, în primul an de
funcţionare, în
cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din
valoarea de
intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exerciţiile
financiare
următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul
liniar,
prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi. Deoarece
amortizarea
calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului şi,
întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se
consumă în primul an în procent
de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este
mai puţin
utilizată în scopuri contabile; d)
amortizare
calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura
imobilizării
justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare. (2)
Metoda de
amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile
economice
viitoare ale unui activ se aşteaptă să fie consumate de entitate. (3)
Metoda de
amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de
aceeaşi
natură şi având condiţii de utilizare identice, în funcţie
de politica
contabilă adoptată. (4)
Metoda de
amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este
determinată de o
eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente
respectivei imobilizări
corporale. (5)
Amortizarea
aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în
contabilitate ca o
cheltuială. 113. - (1) Terenurile nu se amortizează. (2)
Investiţiile
efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor
şi
pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin
includerea în cheltuielile de exploatare într-o perioadă
determinată de
administratori sau persoanele care au obligaţia gestionării entităţii,
pe baza
duratelor de viaţă utilă ale acestora. Cedarea
şi casarea. 114. - (1) O imobilizare corporală trebuie
scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când niciun
beneficiu economic
viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară. (2)
Dacă
o entitate
recunoaşte în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale
costul unei
înlocuiri parţiale (înlocuirea unei componente), atunci ea
scoate din evidenţă
valoarea contabilă a părţii înlocuite, cu amortizarea aferentă,
dacă dispune de
informaţiile necesare. 115. - (1) În cazul scoaterii din evidenţă a
unei imobilizări corporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din
vânzare,
cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi
alte
cheltuieli legate de cedarea acesteia. (2)
În
scopul
prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile
sau pierderile
obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale
trebuie
determinate ca diferenţă între veniturile generate de scoaterea
din evidenţă şi
valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta
şi
trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după
caz, în
contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din
exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după
caz. Compensaţii
de la terţi. 116. - (1) În cazul distrugerii totale sau
parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele
compensatorii
încasate de la terţi, legate de acestea, precum şi achiziţionarea
sau
construcţia ulterioară de active noi sunt operaţiuni economice
distincte şi
trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative. Astfel,
deprecierea activelor se evidenţiază la
momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa
compensaţiile se
evidenţiază pe seama veniturilor conform contabilităţii de angajamente,
în
momentul stabilirii acestuia. (2)
Exemple de
asemenea compensaţii pot fi înregistrate în următoarele
situaţii: a)
sume plătite/de
plătit de către companiile de asigurare pentru deprecierea sau
pierderea unor
imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau
furt; b)
sume acordate de
guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu,
terenuri care au
fost expropriate. 8.2.4.
Imobilizări financiare. 117. - (1) Imobilizările financiare cuprind
acţiunile deţinute la entităţile afiliate, împrumuturile acordate
entităţilor
afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate
entităţilor de care
compania este legată în virtutea intereselor de participare, alte
investiţii
deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi. (2)
În sensul
prezentelor reglementări, prin interese de participare se
înţelege drepturile
în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin titluri,
care, prin
crearea unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să
contribuie
la activităţile entităţii. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte
entităţi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci
când
depăşeşte un procentaj de 20%. (3)
Contravaloarea
acţiunilor şi a altor imobilizări financiare primite cu titlu gratuit
se
înregistrează în contrapartidă cu contul 1068 "Alte
rezerve." 118. - (1) La alte creanţe imobilizate se
cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate la
terţi. (2)
În conturile de
creanţe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se
înregistrează sumele acordate
terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe
dobânzi, potrivit
legii. (3)
Entităţile care au
evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţe imobilizate
cu scadenţa
mai mare de un an, vor prezenta în bilanţ, la imobilizări
financiare, numai
partea cu scadenţa mai mare de 12 luni, diferenţa urmând a fi
reflectată la
creanţe. Evaluarea
iniţială. 119. -
Imobilizările
financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau
valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora. Evaluarea
la data bilanţului. 120. -
Imobilizările
financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin
ajustările
cumulate pentru pierdere de valoare. 8.2.5.
Reguli de evaluare alternative. 8.2.5.1.
Reevaluarea imobilizărilor corporale. 121. - (1) Entităţile pot proceda la
reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul
exerciţiului
financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în
contabilitate la valoarea
justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în
situaţiile financiare
întocmite pentru acel exerciţiu. Amortizarea
calculată pentru imobilizările corporale
astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate
începând cu exerciţiul
financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea. (2)
Evaluările
efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni,
divizări) nu
constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări
contabile, aceste
evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de
schimb, pentru toate
elementele de bilanţ. Fac excepţie situaţiile în care data
situaţiilor
financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situaţiilor
financiare anuale. (3)
Dacă o imobilizare
corporală complet amortizată mai poate fi folosită, cu ocazia
reevaluării
acesteia i se stabileşte o nouă valoare şi o nouă durată de utilizare
economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în
continuare. (4)
În cazul
efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie
prezentat
în notele explicative, împreună cu elementele supuse
reevaluării, metoda prin
care s-au calculat valorile prezentate, precum şi elementul afectat din
contul
de profit şi pierdere. 122. - (1) Reevaluarea imobilizărilor
corporale se face la valoarea justă de la data bilanţului. Valoarea
justă se
determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionişti
calificaţi în evaluare, membri ai unui organism profesional
în domeniu,
recunoscut naţional şi internaţional. (2) La
reevaluarea
unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării
este
tratată în unul din următoarele moduri: a)
recalculată
proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel
încât
valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu
valoarea sa
reevaluată. Această metodă este folosită, deseori, în cazul
în care activul
este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau b)
eliminată din
valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată
în urma
corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea
reevaluată a
activului. Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care
sunt
reevaluate la valoarea lor de piaţă. 123. - (1) În cazul în care, ulterior
recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este
determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată
din
reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de
achiziţie/costului
de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui
activ. În
astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului
având în
vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării. (2)
Elementele dintr-o
grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se
evita
reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare
anuale a unor
valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori calculate la date
diferite. (3)
Dacă un activ
imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care
face parte
trebuie reevaluate. (4) O
grupă de
imobilizări corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări
similare,
aflate în exploatarea unei entităţi. (5)
Exemple de grupe
de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; maşini şi
echipamente; nave;
aeronave etc. (6)
Reevaluările
trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât
valoarea contabilă să
nu difere substanţial de cea care ar fi determinată folosind valoarea
justă de
la data bilanţului. Valoarea justă a imobilizărilor corporale este
determinată,
în general, plecând de la valoarea lor de piaţă. (7)
Dacă un activ
dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat, de exemplu, din cauză că
nu
există o piaţă activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat
în bilanţ la
cost, minus ajustările cumulate de valoare. (8) O
piaţă activă
este o piaţă unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a)
elementele
comercializate sunt omogene; b)
pot fi găsiţi în
permanenţă cumpărători şi vânzători interesaţi; şi c)
preţurile sunt
cunoscute de cei interesaţi. (9)
Dacă valoarea
justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată,
valoarea
activului prezentată în bilanţ trebuie să fie valoarea sa
reevaluată la data
ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare. 124. - (1) În cazul în care se efectuează
reevaluarea imobilizărilor corporale, diferenţa dintre valoarea
rezultată în
urma reevaluării şi valoarea la cost istoric trebuie prezentată la
rezerva din
reevaluare, ca un subelement distinct în "Capital şi rezerve"
(contul
105 "Rezerve din reevaluare"). Tratamentul în scop fiscal al
rezervei
din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative. (2)
Indiferent dacă
valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exerciţiului
financiar,
entităţile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele
informaţii: a)
valoarea
rezervei din reevaluare la începutul exerciţiului financiar; b)
diferenţele din
reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul
exerciţiului
financiar; c)
sumele
capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din
reevaluare în
cursul exerciţiului financiar, prezentându-se natura oricărui
astfel de
transfer, cu respectarea legislaţiei în vigoare; d)
valoarea
rezervei din reevaluare la sfârşitul exerciţiului financiar. (3)
Surplusul
din
reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin
transferul
direct în rezerve (contul 1065 "Rezerve reprezentând
surplusul realizat
din rezerve din reevaluare"), atunci când acest surplus
reprezintă un
câştig realizat. În
sensul prezentelor reglementări câştigul se
consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care
s-a
constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din
câştig poate
fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În
acest caz,
valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea
calculată pe
baza valorii contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe
baza
costului iniţial al activului. (4)
Dacă rezultatul
reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci
aceasta se
tratează astfel: -
ca o creştere a
rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital
şi
rezerve", dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o
cheltuială aferentă acelui activ; sau -
ca un venit care
să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel
activ. (5)
Dacă
rezultatul
reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se
tratează ca
o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când
în rezerva din
reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ
(surplus din
reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată
în cadrul
elementului "Capital şi rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei
rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă
neacoperită se
înregistrează ca o cheltuială. (6)
Rezerva din
reevaluare trebuie redusă în măsura în care sumele
transferate la aceasta nu
mai sunt necesare pentru aplicarea metodei de evaluare utilizate şi
pentru
obţinerea scopului său. (7)
Sumele
reprezentând diferenţe de natura veniturilor şi cheltuielilor
rezultate la
reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit şi
pierdere. (8)
Nicio parte din
rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu
excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat,
situaţie în care
surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat. (9) Cu
excepţia
cazurilor prevăzute la alin. (3) şi (6), rezerva din reevaluare nu
poate fi
redusă. 125. -
Ajustările de
valoare se calculează în fiecare exerciţiu financiar pe baza
valorii atribuite
imobilizării la încheierea acelui exerciţiu financiar. 126. -
În cazul în care
se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie
prezentate, separat
pentru fiecare element din bilanţ de natura imobilizărilor corporale
reevaluate,
următoarele informaţii: a)
valoarea la cost
istoric a imobilizărilor reevaluate şi suma ajustărilor cumulate de
valoare;
sau b)
valoarea la data
bilanţului a diferenţei dintre valoarea rezultată din reevaluare şi cea
reprezentând costul istoric şi, atunci când este cazul,
valoarea cumulată a
ajustărilor suplimentare de valoare. 8.2.5.2.
Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor
financiare. 127. -
Prin derogare de
la regulile generale de evaluare prevăzute de prezentele reglementări
şi sub
rezerva condiţiilor prevăzute la pct. 140 la 142, entităţile pot evalua
în
situaţiile financiare anuale consolidate instrumentele financiare,
inclusiv
instrumentele financiare derivate, la valoarea justă. 128. -
Un instrument
financiar reprezintă orice contract ce generează simultan un activ
financiar
pentru o entitate şi o datorie financiară sau un instrument de
capitaluri
proprii pentru o altă entitate. 129. -
Un activ
financiar este orice activ care reprezintă: a)
numerar; b)
un instrument de
capitaluri proprii al unei alte entităţi; c)
un drept
contractual: -
de a primi
numerar sau un alt activ financiar de la o altă entitate; sau -
de a schimba
active sau datorii financiare cu altă entitate în condiţii care
sunt potenţial
favorabile entităţii; sau d)
un contract care
va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de
capitaluri proprii şi
este: -
un instrument
financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să
primească un număr variabil al propriilor instrumente de capitaluri
proprii;
sau -
un instrument
financiar derivat care va fi sau poate fi decontat în alt fel
decât prin
schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar pentru un
număr fix
din instrumentele de capital ale entităţii. În acest scop,
instrumentele de
capital ale entităţii nu includ instrumente care sunt ele însele
contracte
pentru primirea sau livrarea propriilor instrumente de capitaluri
proprii ale
entităţii. 130. -
O datorie
financiară este orice datorie care reprezintă: a)
o obligaţie
contractuală: -
de a ceda
lichidităţi sau alt activ financiar unei alte entităţi; sau -
de a schimba
active sau datorii financiare cu altă entitate în condiţii care
sunt potenţial
nefavorabile pentru entitate; sau b)
un contract care
va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de
capitaluri proprii ale
entităţii şi este: -
un instrument
financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligată să
livreze
un număr variabil din propriile sale instrumente de capitaluri proprii;
sau -
un instrument
financiar derivat care va fi sau poate fi decontat altfel decât
prin schimbul
unei sume fixe de numerar, sau alt activ financiar în schimbul
unui număr fix
din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. În
acest scop,
propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii nu includ
instrumente
care pot fi ele însele contracte pentru primirea sau livrarea
viitoare a
propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. 131. -
Un instrument
derivat este un instrument financiar care îndeplineşte cumulativ
următoarele
condiţii: -
valoarea sa se
modifică ca urmare a variaţiilor unei anumite rate de dobândă, a
preţului unui
instrument financiar, a preţului unor mărfuri, a unui curs de schimb
valutar, a
unui indice de preţuri sau rate, a unui rating de credit sau indice de
credit
sau a altei variabile, cu condiţia ca, în cazul unei variabile
nefinanciare,
aceasta să nu fie specifică unei părţi contractuale (uneori denumită
"bază" sau "element suport"); -
nu solicită nicio
investiţie iniţială netă sau solicită o investiţie iniţială netă care
este mai
mică decât cea necesară pentru alte tipuri de contracte de la
care se aşteaptă
reacţii similare la modificările condiţiilor de piaţă; şi -
este decontat la
o dată viitoare. 132. -
Exemple de
tipuri de instrumente derivate sunt contractele ferme de schimb la
termen
(forward), contractele swap de valute, contractele futures şi
instrumentele
condiţionale (opţiunile cumpărate sau vândute). 133. -
Una dintre
caracteristicile definitorii ale unui instrument derivat este faptul că
necesită o investiţie netă iniţială a cărei valoare este mai mică
decât cea
care ar fi necesară în cazul altor contracte de la care se
aşteaptă să
reacţioneze identic la factorii pieţei. 134. -
Opţiunile se
încadrează în definiţia instrumentelor derivate deoarece
prima plătită,
indiferent de exercitarea sau nu a opţiunii, este mai mică decât
investiţia ce
ar fi necesară pentru obţinerea instrumentului financiar de bază cu
care este
corelată opţiunea. 135. -
În cazul
contractelor cu instrumente derivate, angajamentele de cumpărare sau
vânzare
aferente acestora se înregistrează în conturi în
afara bilanţului (cont 8039
"Alte valori în afara bilanţului", analitic distinct), în
momentul
încheierii contractelor. 136. -
În general,
valoarea justă iniţială a instrumentelor derivate este zero, cu
excepţia
opţiunilor pentru care valoarea justă iniţială este dată de valoarea
primei
plătite sau încasate, caz în care contravaloarea acestora
se evidenţiază în
conturile bilanţiere corespunzătoare de creanţe, respectiv datorii. 137. -
În înţelesul
prezentelor reglementări, operaţiunile de schimb la vedere sunt
operaţiunile de
cumpărare şi de vânzare a valutelor, cu decontarea în
termenul stabilit în
general prin reglementări sau convenţii ale pieţei respective, de
regulă maxim
de două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la
cursul de schimb
stabilit între părţi (curs SPOT). 138. -
Operaţiunile de
schimb la termen (FORWARD) sunt considerate operaţiunile de cumpărare
şi de
vânzare a valutelor, cu decontare după termenul stabilit în
general prin
reglementări sau convenţii ale pieţei respective, de regulă mai mult de
două
zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de
schimb stabilit
între părţi (curs FORWARD). 139.
-
Operaţiunile SWAP
sunt operaţiuni de cumpărare şi vânzare simultană a unei sume
în valută, cu
decontarea la două date, de valori diferite (de regulă SPOT şi FORWARD)
la
cursurile de schimb stabilite (SPOT şi FORWARD) la data tranzacţiei. 140. -
În înţelesul
prezentelor reglementări, contractele bazate pe marfă care dau
oricăreia dintre
părţile contractante dreptul de decontare în numerar sau prin
alte instrumente
financiare se consideră instrumente financiare derivate, cu excepţia
cazurilor
în care: a)
acestea au fost
încheiate şi continuă să îndeplinească cerinţele aşteptate
ale entităţii
privind cumpărarea, vânzarea sau utilizarea produsului de bază; b)
acestea au fost
iniţial destinate unui astfel de scop; şi c)
se aşteaptă ca
acestea să fie decontate prin livrarea mărfii. 141. -
Evaluarea la
valoarea justă se aplică numai datoriilor care sunt: a)
deţinute ca
parte a unui portofoliu de tranzacţionare; sau b)
instrumente
financiare derivate. 142. -
Evaluarea la
valoarea justă nu se aplică: a)
instrumentelor
financiare nederivate deţinute până la scadenţă; b)
împrumuturilor
şi creanţelor generate de entitate şi nedeţinute în scopul
tranzacţionării; şi c)
intereselor în
filiale, întreprinderi asociate şi asocieri în
participaţie, instrumentelor de
capital emise de entitate, contractelor cu plata contingentă
într-o combinare
de întreprinderi, precum şi altor instrumente financiare cu
astfel de
caracteristici speciale şi care, în concordanţă cu ceea ce este
general
acceptat, se contabilizează diferit faţă de alte instrumente financiare. În
înţelesul prezentelor reglementări, prin combinare
de întreprinderi se înţelege gruparea unor entităţi
individuale într-o singură
entitate raportoare, determinată de obţinerea controlului de către o
entitate
asupra uneia sau mai multor întreprinderi. 143. - (1) Valoarea justă prevăzută la pct.
127 se determină prin referire la: a)
valoarea de
piaţă, pentru acele instrumente financiare pentru care se poate
identifica cu
uşurinţă o piaţă credibilă. Dacă valoarea de piaţă nu se poate
identifica cu
uşurinţă pentru un instrument, dar poate fi identificată pentru
componentele
sale sau pentru un instrument similar, valoarea de piaţă poate fi
derivată din
cea a componentelor sale sau a instrumentului similar; sau b)
o valoare
determinată cu ajutorul unor modele şi tehnici de evaluare general
acceptate,
pentru instrumentele pentru care nu se poate identifica cu uşurinţă o
piaţă
credibilă. Astfel de modele şi tehnici trebuie să asigure o aproximare
rezonabilă a valorii de piaţă şi trebuie testate periodic (şi
revizuite, dacă
este cazul) prin compararea valorilor furnizate cu preţurile
tranzacţiilor
efective observabile sau pe baza oricăror informaţii de piaţă
disponibile. (2)
În
sensul
prezentelor reglementări piaţa credibilă are semnificaţia pieţei
active, aşa cum
apare prezentată aceasta la pct. 123 alin. (8). (3)
Instrumente
financiare care nu pot fi evaluate credibil prin oricare dintre
metodele
menţionate la alin. (1) se evaluează în conformitate cu regulile
generale de
evaluare prevăzute de prezentele reglementări. 144. - (1) Prin excepţie de la prevederile
pct. 41, atunci când un instrument financiar se evaluează
în conformitate cu
pct. 143, modificarea valorii se include în contul de profit şi
pierdere.
Totuşi, o astfel de modificare se include direct în capitalul
propriu, într-o
rezervă de valoare justă, dacă: a)
instrumentul
contabilizat este un instrument de acoperire împotriva riscurilor
conform unui
sistem de contabilizare a acoperirii riscului care permite ca unele sau
toate
modificările de valoare să nu fie înregistrate în contul de
profit şi pierdere;
sau b)
modificarea de
valoare se referă la o diferenţă de schimb valutar apărută la un
element
monetar care face parte dintr-o investiţie netă a entităţii
într-o entitate
străină. Astfel, în situaţiile financiare consolidate care includ
o asemenea
entitate străină, diferenţele de schimb valutar care în
situaţiile financiare
anuale individuale au fost recunoscute în contul de profit şi
pierdere, se
recunosc iniţial într-o componentă a capitalurilor proprii
(contul 1067
"Rezerve din diferenţe de curs valutar în relaţie cu investiţia
netă
într-o entitate străină"), urmând să fie recunoscute
în contul de profit
şi pierdere la cedarea investiţiei nete. O
entitate poate să îşi cedeze interesul într-o
entitate străină prin vânzare, lichidare, rambursarea capitalului
social sau
abandonarea întregii entităţi sau a unei părţi din aceasta. O
reducere a
valorii contabile a unei entităţi străine, fie din cauza pierderilor
sale, fie
din cauza unei pierderi recunoscute de investitor, nu constituie o
cedare
parţială. În consecinţă, nicio parte a câştigului sau
pierderii din diferenţe
de curs, amânate în capitalurile proprii, nu este
recunoscută în contul de
profit şi pierdere la momentul reducerii valorii contabile. (2)
În
înţelesul
prezentelor reglementări, prin investiţie netă într-o entitate
străină se
înţelege valoarea interesului entităţii raportoare din activele
nete ale acelei
entităţi străine. Un
element monetar ce urmează a fi primit de la o
entitate străină sau plătit unei entităţi străine, pentru care
decontarea nu
este nici planificată şi nici nu este probabil a fi făcută în
viitorul
apropiat, este, în esenţă, o parte a investiţiei nete a entităţii
în acea
entitate străină. Astfel de elemente monetare pot include creanţe sau
împrumuturi pe termen lung. Ele nu includ creanţele şi datoriile
comerciale. Entitatea
care deţine un element monetar de primit de
la o entitate străină sau plătit unei entităţi străine, poate fi orice
filială
a grupului. 145. - (1) Rezerva de valoare justă se
ajustează atunci când sumele înregistrate în aceasta
nu mai sunt necesare
pentru aplicarea evaluării la valoarea justă. (2)
Rezerva
de valoare
justă va rămâne evidenţiată în contabilitate atât
timp cât sunt evidenţiate în
bilanţ instrumentele financiare cărora le este aferentă. 146. -
Dacă a fost
aplicată evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare,
notele
explicative prezintă: a)
ipotezele
semnificative care stau la baza modelelor şi tehnicilor de evaluare,
dacă
valorile juste au fost determinate în conformitate cu pct. 143
alin. (1) lit.
b); b)
pentru fiecare
categorie de instrumente financiare, valoarea justă, modificările de
valoare
incluse direct în contul de profit şi pierdere, precum şi
modificările incluse
în rezerva de valoare justă; c)
pentru fiecare
clasă de instrumente financiare derivate, informaţii privind aria şi
natura
instrumentelor, inclusiv termenii şi condiţiile semnificative care pot
afecta
valoarea, momentul şi certitudinea fluxurilor viitoare de numerar; şi d)
un tabel care să
prezinte modificările rezervei de valoare justă în cursul
exerciţiului
financiar. 8.3.
Active circulante. 8.3.1.
Generalităţi. Recunoaşterea
activelor circulante 147. - (1) Un activ se clasifică ca activ
circulant atunci când: a)
se aşteaptă să
fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau
consumat în cursul
normal al ciclului de exploatare al entităţii; b)
este deţinut, în
principal, în scopul tranzacţionării; c)
se aşteaptă a fi
realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau d)
este reprezentat
de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricţionată. Toate
celelalte active reprezintă active imobilizate. (2)
Ciclul de
exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre
achiziţionarea
activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora
în numerar sau
echivalente de numerar. (3)
Echivalentele de
numerar reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de
lichide,
care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc
nesemnificativ
de schimbare a valorii. 148. -
În categoria
activelor circulante se cuprind: a)
stocuri,
inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost
întocmită factură; b)
creanţe; c)
investiţii pe
termen scurt; d)
casa şi conturi
la bănci. Evaluarea
activelor circulante. 149. - (1) Activele circulante trebuie
evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz, cu
respectarea prevederilor alin. (2) de mai jos. (2)
Ajustările de
valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării
acestora la
cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o
altă valoare
minimă atribuibilă acestora la data bilanţului. 150. -
Evaluarea
efectuată conform prevederilor de la pct. 149 alin. (2) nu poate fi
continuată
dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai
sunt
aplicabile. Prin urmare, în situaţia în care ajustarea
devine total sau parţial
fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea
acesteia au încetat
să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie
reluată
corespunzător la venituri. 151.
-
Dacă activele
circulante fac obiectul ajustărilor de valoare cu caracter excepţional,
exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru care
acestea au
fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative. 8.3.2.
Stocuri. 152. - (1) Stocurile sunt active circulante: a)
deţinute pentru
a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; b)
în curs de
producţie în vederea vânzării în procesul
desfăşurării normale a activităţii;
sau c)
sub formă de
materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie
folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii. (2)
În
categoria
stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie,
destinate
vânzării (de exemplu, ansambluri sau complexuri de locuinţe etc.
realizate de
entităţile ce au ca activitate principală obţinerea şi vânzarea
de locuinţe).
Dacă construcţiile sunt realizate în scopul exploatării pe termen
lung, de
către entitatea care le-a realizat, ele reprezintă imobilizări. (3) De
asemenea,
atunci când un teren este cumpărat în scopul construirii pe
acesta de
construcţii destinate vânzării, acesta este înregistrat la
stocuri. 153. - (1) Atunci când există o modificare a
utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că aceasta
urmează a fi
îmbunătăţită în perspectiva vânzării, la momentul
luării deciziei privind
modificarea destinaţiei, în contabilitate se înregistrează
transferul activului
din categoria imobilizări corporale în cea de stocuri. Transferul
se
înregistrează la valoarea neamortizată a imobilizării. Dacă
imobilizarea
corporală a fost reevaluată, concomitent cu reclasificarea activului se
procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare
aferente acestuia. (11)
În înţelesul alin.
(1), transferul poate fi efectuat dacă şi numai dacă există o
modificare a
utilităţii imobilizării, evidenţiată de începerea modernizării,
în vederea
vânzării. Ca urmare, dacă o entitate decide să cedeze o
imobilizare corporală
fără a fi modernizată, ea continuă să o trateze ca imobilizare
corporală până
la scoaterea sa din evidenţă, şi nu ca element de stoc. Modernizarea
are
semnificaţia cheltuielilor ulterioare recunoscute ca o componentă a
activului. (2)
În cazul în care
un activ care a fost iniţial recunoscut la terenuri este folosit
ulterior
pentru construirea de ansambluri de locuinţe destinate vânzării,
în funcţie de
modul de negociere a contractelor de vânzare a bunurilor ce fac
obiectul
construcţiei şi vânzării, valoarea terenului se include în
valoarea activului
construit sau se evidenţiază distinct la stocuri de natura mărfurilor,
la
valoarea de înregistrare în contabilitate. Dacă
terenul a fost reevaluat, concomitent cu
schimbarea naturii activului se procedează la închiderea contului
de rezerve
din reevaluare aferente acestuia. (3)
În
cazul activelor
de natura ansamblurilor sau complexurilor de locuinţe care iniţial erau
destinate vânzării şi care ulterior îşi schimbă destinaţia,
urmând a fi
folosite de entitate pe o perioadă îndelungată sau să fie
închiriate unor
terţi, în contabilitate se înregistrează un transfer de la
stocuri la
imobilizări corporale. Transferul se efectuează la data schimbării
destinaţiei,
la valoarea la care activele erau înregistrate în
contabilitate (reprezentată
de cost). 154. - (1) În cadrul stocurilor se cuprind: a)
mărfurile, şi
anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea
revânzării sau produsele
predate spre vânzare magazinelor proprii; b)
materiile prime,
care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în
produsul finit
integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie
transformată; c)
materialele
consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru
ambalat, piese
de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale
consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de
exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit; d)
materialele de
natura obiectelor de inventar; e)
produsele, şi
anume: -
semifabricatele,
prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a fost
terminat
într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în
continuare în procesul
tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează
terţilor; -
produsele finite,
adică produsele care au parcurs în întregime fazele
procesului de fabricaţie şi
nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entităţii,
putând fi
depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor; -
rebuturile,
materialele recuperabile şi deşeurile; f)
animalele şi
păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel
(viţei, miei,
purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie,
animalele şi
păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de
albine, precum şi
animalele pentru producţie - lână, lapte şi blană; g)
ambalajele, care
includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate
produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate
de terţi, cu
obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte; h)
producţia în
curs de execuţie, reprezentând producţia care nu a trecut prin
toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic,
precum şi produsele
nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în
întregime. În cadrul
producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea,
serviciile şi studiile
în curs de execuţie sau neterminate. (2)
În
cadrul
stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru
prelucrare sau în
consignaţie la terţi, maşinile folosite numai ca material de
demonstraţie
pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durată de
utilizare de sub un
an. Acestea se înregistrează distinct în contabilitate, pe
categorii de
stocuri. Dacă materialele de demonstraţie au durată de utilizare mai
mare de un
an, ele reprezintă imobilizări. (3)
Sunt
reflectate, de
asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumpărate,
pentru care s-au
transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în
curs de
aprovizionare (grupa 32 "Stocuri în curs de aprovizionare" din
Planul
de conturi general). 155. - (1) Înregistrarea în contabilitate a
intrării stocurilor se efectuează la data transferului riscurilor şi
beneficiilor. (2)
În general, datele
de transfer al controlului, de transfer al proprietăţii şi de livrare
coincid.
Totuşi, pot exista decalaje de timp, de exemplu, pentru: -
bunuri vândute în
consignaţie sau stocurile la dispoziţia clientului; -
stocuri gajate
livrate creditorului beneficiar al gajului, care rămân în
evidenţa debitorului
până la vânzarea lor; -
bunuri
recepţionate pentru care nu s-a primit încă factura, care trebuie
înregistrate
în activele cumpărătorului; -
bunuri livrate şi
nefacturate, care trebuie scoase din evidenţă, transferul de
proprietate având
loc; -
bunuri vândute şi
nelivrate încă, pentru care a avut loc transferul proprietăţii. De
exemplu, la vânzările cu condiţia de livrare
"ex-work", bunurile vândute ies din stocul vânzătorului din
momentul
punerii lor la dispoziţia cumpărătorului etc. 156. - (1) Deţinerea, cu orice titlu, de
bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să
fie
înregistrate în contabilitate, sunt interzise. (2)
În aplicarea alin.
(1) este necesar să se asigure: a)
recepţionarea
tuturor bunurilor materiale intrate în entitate şi
înregistrarea acestora la
locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare,
în
custodie sau în consignaţie se recepţionează şi
înregistrează distinct ca
intrări în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor
bunuri se înregistrează
în conturi în afara bilanţului; b)
în situaţia unor
decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se
dovedesc a fi în
mod cert în proprietatea entităţii, se procedează astfel: -
bunurile sosite
fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune
atât la locul de
depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a
documentelor
însoţitoare; -
bunurile sosite
şi nerecepţionate se înregistrează distinct în
contabilitate ca intrare în
gestiune; c)
în cazul unor
decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se
înregistrează ca
ieşiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia,
astfel: -
bunurile vândute
şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar
în contabilitate în
conturi în afara bilanţului; -
bunurile livrate,
dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune
atât la locurile de
depozitare, cât şi în contabilitate, pe baza documentelor
care confirmă ieşirea
din gestiune potrivit legii; d)
bunurile
aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de
proprietate se
înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât
în gestiune, cât şi în
contabilitate, potrivit contractelor încheiate. Costul
stocurilor. 157. - (1) Costul stocurilor trebuie să
cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi
alte
costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în
locul în care se
găsesc. (2)
Costul stocurilor
unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate
de
personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv
personalul
însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare. 158. -
Materiile prime
şi materialele consumabile care sunt în mod constant
înlocuite şi a căror
valoare totală este de o importanţă secundară pentru entitate pot fi
prezentate
la "Active" la o valoare şi cantitate fixe, dacă valoarea, cantitatea
şi structura acestora nu variază în mod semnificativ. 159. - (1) Costul stocurilor care nu sunt de
obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinate
unor
comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a
costurilor
individuale. (2)
Bunurile fungibile
sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod
substanţial unele de
altele. (3)
Identificarea
specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice
elementelor
identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat
pentru
acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent
dacă au
fost cumpărate sau produse. (4)
Identificarea
specifică nu poate fi folosită în cazurile în care
stocurile cuprind un număr
mare de elemente, care sunt de regulă fungibile. 160. - (1) În funcţie de specificul
activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea,
metoda
costului standard, în activitatea de producţie sau metoda
preţului cu
amănuntul, în comerţul cu amănuntul. (2)
Costul standard ia
în considerare nivelurile normale ale materialelor şi
consumabilelor,
manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri
trebuie revizuite
periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile
existente la
un moment dat. (3)
Diferenţele
de preţ
faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate
distinct în
contabilitate, fiind recunoscute în costul activului. (4)
Repartizarea
diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra
stocurilor se
efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel: Coeficient de
repartizare*2) x
100 *2)
La
calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul iniţial al
contului de
mărfuri şi valoarea intrărilor de mărfuri nu vor include TVA
neexigibilă. Acest
coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor
ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată
se
înregistrează în conturile corespunzătoare în care au
fost înregistrate bunurile
ieşite. (5)
Coeficienţii de
repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul
conturilor
sintetice de gradul I şi II, prevăzute în Planul de conturi
general, pe grupe
sau categorii de stocuri. (6)
La
sfârşitul
perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile
conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel
încât aceste conturi să
reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie sau costul de
producţie,
după caz. (7)
Diferenţele
de preţ
se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor
ieşite, cât şi
asupra bunurilor rămase în stoc. (8)
În
comerţul cu
amănuntul poate fi utilizată metoda preţului cu amănuntul, pentru a
determina
costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au
marje
similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. În
această situaţie, costul bunurilor vândute se
calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de
vânzare al
stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune
recalcularea
marjei brute. 161. - (1) La ieşirea din gestiune a
stocurilor şi altor active fungibile, acestea se evaluează şi
înregistrează în
contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode: a)
metoda primul
intrat - primul ieşit - FIFO; b)
metoda costului
mediu ponderat - CMP; c)
metoda ultimul
intrat - primul ieşit - LIFO. (2)
Dacă valoarea
prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor
specificate în alin.
(1), diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea
determinată pe
baza ultimei valori de piaţă cunoscute înainte de data
bilanţului, valoarea
acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative ca
total pe
categorie de active. (3)
Potrivit metodei
"primul intrat - primul ieşit" (FIFO), bunurile ieşite din gestiune
se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări
(lot).
Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează
la
costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în
ordine cronologică. (4)
Metoda
"costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului
fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor
similare
aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului
elementelor similare
produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media
poate fi calculată periodic sau după fiecare
recepţie. Perioada de calcul nu trebuie să depăşească durata medie de
stocare. (5)
Potrivit metodei
"ultimul intrat - primul ieşit" (LIFO), bunurile ieşite din gestiune
se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări
(lot).
Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează
la
costul de achiziţie sau de producţie al lotului anterior, în
ordine
cronologică. 162. - (1) Metoda aleasă trebuie aplicată cu
consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a
activelor
fungibile de la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în
situaţii
excepţionale, administratorii decid să modifice metoda pentru un anumit
element
de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative
trebuie să se
prezinte următoarele informaţii: -
motivul
modificării metodei, şi -
efectele sale
asupra rezultatului. (2) O
entitate trebuie
să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate
stocurile
care au natură şi utilizare similare. Noţiunea de "utilizare
similară" este proprie fiecărei entităţi. Pentru
stocurile cu natură sau utilizare diferită,
folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi
justificată. (3)
O
diferenţă în
localizarea geografică nu este suficientă pentru a justifica alegerea
de metode
diferite. 163. -
Valoarea
produselor şi serviciilor în curs de execuţie se determină prin
inventarierea
producţiei neterminate la sfârşitul perioadei, prin metode
tehnice de
constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a
operaţiilor
tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie. 164. - (1) Contabilitatea stocurilor se ţine
cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului
permanent
sau a inventarului intermitent. (2)
În condiţiile
folosirii inventarului permanent, în contabilitate se
înregistrează toate
operaţiunile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi
cunoaşterea în
orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric. (3)
Inventarul
intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea
lor în
contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul
perioadei. (4)
Entităţile care
utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea
faptică a
stocurilor conform politicilor contabile, dar nu mai târziu de
finele perioadei
de raportare pentru care au de determinat obligaţii fiscale. Aplicarea
metodei inventarului intermitent presupune
respectarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii. 165. - (1) Metoda inventarului intermitent
constă în faptul că intrările de stocuri nu se
înregistrează prin conturile de
stocuri, ci prin conturile de cheltuieli. (2)
Stabilirea
ieşirilor de stocuri în cursul perioadei are la bază
inventarierea faptică a
stocurilor la sfârşitul perioadei. Ieşirile de stocuri se
determină ca
diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale, la care se adaugă
valoarea
intrărilor, şi valoarea stocurilor la sfârşitul perioadei
stabilite pe baza
inventarului. (3)
Inventarul
intermitent nu se utilizează în comerţul cu amănuntul în
situaţia în care se
aplică metoda global-valorică. 166. -
Activele de
natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare
mai mare decât
valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor.
În acest scop,
valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă
netă, prin
reflectarea unei ajustări pentru depreciere. 8.3.3.
Investiţii pe termen scurt. 167. - (1) Contabilitatea trezoreriei asigură
evidenţa existenţei şi mişcării acţiunilor deţinute la entităţile
afiliate,
altor investiţii pe termen scurt, disponibilităţilor în conturi
la
bănci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de
trezorerie. (2)
Contravaloarea
acţiunilor pe termen scurt primite cu titlu gratuit se
înregistrează în
contrapartidă cu contul 768 "Alte venituri financiare." 168. - (1) Alte investiţii pe termen scurt
reprezintă obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile
achiziţionate şi
alte valori mobiliare achiziţionate în vederea realizării unui
profit într-un
termen scurt. (2)
În categoria altor
investiţii pe termen scurt intră şi depozitele bancare pe termen scurt. 169. - (1) La intrarea în entitate,
investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziţie, prin
care se
înţelege preţul de cumpărare, sau la valoarea stabilită potrivit
contractelor. Depozitele
bancare pe termen scurt în valută se
înregistrează la constituire la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca
Naţională a României, de la data operaţiunii de constituire. (2)
La
ieşirea din
gestiune a investiţiilor pe termen scurt, cu excepţia depozitelor
bancare pe
termen scurt, se aplică prevederile pct. 161. (3)
Lichidarea
depozitelor constituite în valută se efectuează la cursul de
schimb valutar
comunicat de Banca Naţională a României, de la data operaţiunii
de lichidare. Diferenţele
de curs valutar între cursul de la data
constituirii sau cursul la care sunt înregistrate în
contabilitate şi cursul
Băncii Naţionale a României de la data lichidării depozitelor
bancare se
înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs
valutar, după
caz. 170. - (1) Pentru deprecierea investiţiilor
deţinute ca active circulante, la sfârşitul exerciţiului
financiar, cu ocazia
inventarierii, se reflectă ajustări pentru pierdere de valoare,
înregistrate pe
seama cheltuielilor. (2) La
sfârşitul
fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare
reflectate se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz. La
ieşirea din
entitate a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru
pierdere
de valoare se anulează. 8.3.4.
Casa şi conturi la bănci. 171. - (1) Conturile la bănci cuprind:
valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale
depuse la bănci,
disponibilităţile în lei şi valută, cecurile entităţii, creditele
bancare pe
termen scurt, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi
creditelor
acordate de bănci în conturile curente. (2)
Sumele
virate sau
depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate
entităţii şi neapărute încă în extrasele de cont, se
înregistrează într-un cont
distinct. (3)
Conturile curente
la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă. (4)
Dobânzile de
încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la
bănci, se
înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de
plătit, aferente
creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele
aferente
creditelor bancare pe termen scurt. (5)
Dobânzile de
plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar
în curs, se
înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare,
după caz. 172. -
Contabilitatea
disponibilităţilor aflate în bănci/casierie şi a mişcării
acestora, ca urmare a
încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei
şi în valută. 173. - (1) Operaţiunile privind încasările şi
plăţile în valută se înregistrează în contabilitate
la cursul de schimb
valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data
efectuării
operaţiunii. (2)
Operaţiunile
de
vânzare-cumpărare de valută, inclusiv cele derulate în
cadrul contractelor cu
decontare la termen, se înregistrează în contabilitate la
cursul utilizat de
banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca
acestea să
genereze în contabilitate diferenţe de curs valutar. 174. -
La finele
fiecărei luni, disponibilităţile în valută şi alte valori de
trezorerie, cum
sunt titluri de stat în valută, acreditive şi depozite în
valută se evaluează
la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a
României
din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele de curs
înregistrate se
recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din
diferenţe de curs
valutar, după caz. 175. - (1) În vederea achitării unor obligaţii
faţă de furnizori, entităţile pot solicita deschiderea de acreditive la
bănci,
în lei sau în valută, în favoarea acestora. (2)
Lichidarea
acreditivelor constituite în valută se efectuează la cursul de
schimb comunicat
de Banca Naţională a României, de la data operaţiunii de
lichidare. Diferenţele
de curs valutar între cursul de la data
constituirii sau cursul la care acreditivele sunt înregistrate
în contabilitate
şi cursul Băncii Naţionale a României de la data lichidării
acreditivelor se
înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs
valutar, după
caz. 176. - (1) Sumele în numerar, puse la
dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării
unor plăţi în
favoarea entităţii, se înregistrează distinct în
contabilitate (contul 542
"Avansuri de trezorerie"). (2)
În
cazul plăţilor
în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se
recunosc în
contabilitate la cursul din data efectuării operaţiunilor sau la cursul
din
data decontării avansului. (3)
Sumele
reprezentând
avansuri de trezorerie, acordate potrivit legii şi nedecontate
până la data
bilanţului, se evidenţiază în contul de debitori diverşi (461
"Debitori
diverşi") sau creanţe în legătură cu personalul (4282 "Alte
creanţe
în legătură cu personalul"), în funcţie de natura creanţei. 177. -
În contul de
viramente interne se înregistrează transferurile de
disponibilităţi băneşti
între conturile la bănci, precum şi între conturile la
bănci şi casieria
entităţii. 178. -
Operaţiunile
financiare în lei sau în valută se efectuează cu
respectarea regulamentelor
emise de Banca Naţională a României şi a reglementărilor emise
în acest scop. 8.4.
Terţi. 179. -
Contabilitatea
terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor entităţii în
relaţiile
acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale,
bugetul
statului, entităţile afiliate şi cele legate prin interese de
participare,
asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi. 180. - (1) În contabilitatea furnizorilor şi
clienţilor se înregistrează operaţiunile privind cumpărările,
respectiv
livrările de mărfuri şi produse, serviciile prestate, precum şi alte
operaţiuni
similare efectuate. Datoriile
către furnizorii de bunuri, respectiv
prestatorii de servicii, de la care, până la finele lunii, nu
s-au primit
facturile se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 408
"Furnizori
- facturi nesosite"), pe baza documentelor care atestă primirea
bunurilor,
respectiv a serviciilor. Creanţele
faţă de clienţii pentru care, până la finele
lunii, nu au fost întocmite facturile se evidenţiază distinct
în contabilitate
(contul 418 "Clienţi - facturi de întocmit"), pe baza
documentelor
care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor. (2)
În baza
contabilităţii de angajamente, entităţile trebuie să evidenţieze
în contabilitate
toate veniturile şi cheltuielile, respectiv creanţele şi datoriile
rezultate ca
urmare a unor prevederi legale sau contractuale. (3)
În
conturile de
furnizori şi clienţi se evidenţiază distinct datoriile, respectiv
creanţele din
penalităţi stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri
datorate
pentru contracte întrerupte înainte de termen şi alte
elemente de natură
similară. 181. - (1) Avansurile acordate furnizorilor,
precum şi cele primite de la clienţi se înregistrează în
contabilitate în
conturi distincte. (2)
Avansurile
acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile
acordate altor furnizori. 182. - (1) În conturile de terţi se
înregistrează distinct operaţiunile de scontare, forfetare şi
alte operaţiuni,
efectuate cu instituţii de credit. (2)
Scontul comercial
- reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de
comerţ (cambie,
bilet la ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului
creanţei,
valoarea efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele
aferente),
fără a aştepta scadenţa efectului respectiv, iar instituţia are drept
de recurs
asupra beneficiarului fondurilor. (3)
Forfetarea -
reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător anterior,
a unor
creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau
prestărilor
de servicii, contra unei taxe forfetare. 183. - (1) Operaţiunile privind
vânzările/cumpărările de bunuri şi prestările de servicii
efectuate pe baza
efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate
în conturile
corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz. (2)
Efectele
comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond
prevăzute de
legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi
contestată sau
anulată. (3)
Efectele
comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează
într-un cont în afara
bilanţului (contul 8037 "Efecte scontate neajunse la scadenţă") şi se
menţionează în notele explicative. 184. - (1) Creanţele şi datoriile în valută,
rezultate ca efect al tranzacţiilor entităţii, se înregistrează
în
contabilitate atât în lei, cât şi în valută, cu
respectarea prevederilor pct.
185 din prezentele reglementări. (2)
În conformitate cu
prevederile (3)
Din punct de
vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este
probată de
orice document în care se consemnează aceasta. (4)
În cazul bunurilor
achiziţionate însoţite de factură sau de aviz de însoţire a
mărfii, urmând ca
factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la
înregistrarea în
contabilitate este cursul de la data recepţiei bunurilor. 185. - (1) În înţelesul prezentelor
reglementări, o tranzacţie în valută este o tranzacţie care este
exprimată sau
necesită decontarea într-o altă monedă decât moneda
naţională (leu), inclusiv
tranzacţiile rezultate atunci când o entitate: a)
cumpără sau
vinde bunuri sau servicii al căror preţ este exprimat în valută; b)
împrumută sau
oferă spre împrumut fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite
sau încasate
sunt exprimate în valută; sau c)
achiziţionează
sau cedează într-o altă manieră active, contractează sau achită
datorii
exprimate în valută. (2)
Cursul de schimb
valutar este raportul de schimb dintre două monede. (3)
Diferenţa de curs
valutar este diferenţa ce rezultă din conversia unui anumit număr de
unităţi
ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite. (4)
În vederea
aplicării regulilor privind contabilizarea operaţiunilor în
valută, creanţele
şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în
funcţie de cursul
unei valute, sunt asimilate elementelor exprimate în valută. (5) O
tranzacţie în
valută trebuie înregistrată iniţial la cursul de schimb valutar,
comunicat de
Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii. (6)
Înregistrarea
contravalorii în lei a capitalului social subscris în
valută se face la cursul
de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a
României, din data
subscrierii. Diferenţele
de curs valutar între cursul de la data
subscrierii şi cursul de la data vărsării capitalului social în
valută se
înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs
valutar, după
caz. (7)
În cazul
datoriilor de leasing financiar în valută, acestea se
înregistrează la cursul
de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a
României la data
acordării finanţării. În situaţia în care data acordării
finanţării este zi
nebancară, la calculul diferenţelor de curs valutar aferente se va avea
în
vedere cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională
a
României în ultima zi bancară anterioară acesteia Prevederile
prezentului alineat se aplică şi în cazul
datoriilor de leasing financiar în lei, cu decontare în
funcţie de cursul unei
valute (8)
Diferenţele
de curs
valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor
în valută la
cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate
iniţial pe parcursul
lunii sau faţă de cele la care sunt înregistrate în
contabilitate trebuie
recunoscute în luna în care apar, ca venituri sau
cheltuieli din diferenţe de
curs valutar. Atunci
când creanţa sau datoria în valută este
decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit,
întreaga diferenţă de
curs valutar este recunoscută în acea lună. Atunci când
creanţa sau datoria în
valută este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa de curs
valutar
recunoscută în fiecare lună, care intervine până în
luna decontării, se
determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb
survenită în cursul
fiecărei luni. (9)
Diferenţele
de
valoare care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor
exprimate în
lei, în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost
înregistrate
iniţial pe parcursul lunii sau faţă de cele la care sunt
înregistrate în contabilitate
trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte venituri
sau cheltuieli
financiare. Atunci când creanţa sau datoria este decontată
în decursul
aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga diferenţă
rezultată este
recunoscută în acea lună. Atunci
când creanţa sau datoria este decontată într-o
lună ulterioară, diferenţa recunoscută în fiecare lună, care
intervine până în
luna decontării, se determină ţinând seama de modificarea
cursurilor de schimb,
survenită în cursul fiecărei luni. (10)
Prevederile
prezentului punct se aplică şi pentru activitatea desfăşurată în
străinătate de
subunităţile fără personalitate juridică, şi care aparţin persoanelor
juridice
cu sediul sau domiciliul în România, inclusă în
situaţiile financiare ale
persoanei juridice române. 186. -
La finele
fiecărei luni, creanţele şi datoriile în valută se evaluează la
cursul de
schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a
României din ultima
zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele de curs
înregistrate se recunosc în contabilitate
la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz. Prevederile
de mai sus se aplică şi creanţelor şi
datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în
funcţie de cursul
unei valute. În acest caz, diferenţele înregistrate se
recunosc în
contabilitate la alte venituri financiare sau alte cheltuieli
financiare, după
caz. 1861. –
Evaluarea
prevăzută la punctul 186 se aplică şi în cazul: a)
creanţelor,
respectiv al datoriilor, reflectate în conturile 481 „Decontări
între unitate
şi subunităţi” şi 482 „Decontări între subunităţi” de
subunităţile din România,
care aparţin acestor persoane juridice cu sediul sau domiciliul
în străinătate,
provenind din relaţiile cu persoana juridică căreia îi aparţin
aceste
subunităţi, respectiv cu alte subunităţi ale aceleiaşi persoane
juridice; b)
avansurilor
acordate pentru imobilizări corporale şi necorporale (conturile 232
„Avansuri
acordate pentru imobilizări corporale” şi 234 „Avansuri acordate pentru
imobilizări necorporale”; c)
avansurilor
acordate pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor, respectiv
primite
pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii (contul 409 „Furnizori
–
debitori”, respectiv 419 „Clienţi – creditori”); d)
depozitelor
bancare constituite în valută (conturile 267 „Creanţe
imobilizate” şi 508 „Alte
investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate”).
1862.
– În contextul datelor informative raportate potrivit legii,
creanţele şi
datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în
funcţie de cursul unei
valute, sunt asimilate creanţelor şi datoriilor în lei. 187. -
La scăderea din
evidenţă a creanţelor şi datoriilor ale căror termene de încasare
sau de plată
sunt prescrise, entităţile trebuie să demonstreze că au fost
întreprinse toate
demersurile legale, pentru decontarea acestora. 188. - (1) Contabilitatea furnizorilor şi
clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe categorii,
precum şi pe
fiecare persoană fizică sau juridică. În
acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii
şi clienţii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul
acestora pe
termene de plată, respectiv de încasare. (2)
În cadrul
conturilor de furnizori şi clienţi, se grupează distinct datoriile şi
creanţele
rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate. (3)
În cazul
mărfurilor returnate de clienţi în acelaşi exerciţiu financiar
în care are loc
operaţiunea de vânzare, se corectează conturile 411 "Clienţi",
707
"Venituri din vânzarea mărfurilor", 607 "Cheltuieli privind
mărfurile" şi 371 "Mărfuri". În cazul în care mărfurile
returnate se referă la o vânzare efectuată în exerciţiul
financiar precedent,
corecţia se înregistrează la data bilanţului în contul 418
„Clienţi – facturi
de întocmit”, respectiv contul 408 „Furnizori – facturi nesosite”
şi se relectă
în situaţiile financiare ale exerciţiului penru care se face
raportarea dacă
sumele respective se cunosc la data bilanţului. Tratamentul TVA
în aceste
situaţii este cel prevăzut de legislaţia în domeniu. (4)
Prevederile alin.
(3) se aplică şi în cazul returului de produse finite
vândute, corectându-se
conturile corespunzătoare, respectiv 701 „Venituri din vânzarea
produselor
finite”, 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” şi
345
„Produse finite”. 189. - (1) Creanţele incerte se înregistrează
distinct în contabilitate (contul 4118 "Clienţi incerţi sau
în
litigiu" sau în conturi analitice ale conturilor de creanţe,
pentru alte
creanţe decât clienţii). (2)
În
scopul
prezentării în situaţiile financiare anuale, creanţele se
evaluează la valoarea
probabilă de încasat. Atunci
când se estimează că o creanţă nu se va încasa
integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru
depreciere, la
nivelul sumei care nu se mai poate recupera. 190. -
În cazul
cesionării unei creanţe, diferenţa dintre valoarea creanţei preluate
prin
cesionare şi suma de achitat cedentului reprezintă venit la data
constatării
drepturilor şi obligaţiilor, potrivit clauzelor contractuale. 191. - (1) Contabilitatea decontărilor cu
personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile,
premiile din
fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum
şi cele
pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii,
primele
reprezentând participarea personalului la profit, acordate
potrivit legii, şi
alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de entitate
personalului pentru
munca prestată. (2)
În vederea
înregistrării primelor reprezentând participarea
personalului la profit,
acordate potrivit legii, o entitate recunoaşte ca provizion costul
previzionat
al acestora atunci şi numai atunci când: a)
entitatea are o
obligaţie legală sau implicită de a face astfel de plăţi ca rezultat al
evenimentelor anterioare; şi b)
poate fi făcută
o estimare certă a obligaţiei. O
obligaţie curentă există atunci, şi numai atunci,
când entitatea nu are o altă alternativă realistă decât să
efectueze aceste
plăţi. (3)
În
situaţiile
financiare ale exerciţiului pentru care se propun prime
reprezentând
participarea personalului la profit, contravaloarea acestora se
reflectă sub
formă de provizion, cheltuiala rezultând din serviciul
angajatului. Provizionul
urmează a fi reluat în exerciţiul financiar în care se
acordă aceste prime. 192. - (1) În contabilitate se înregistrează
distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit legislaţiei în
vigoare, nu se
suportă din fondul de salarii (masa caldă, alimente antidot etc.),
precum şi
alte drepturi acordate potrivit legii. (2)
Drepturile de
personal neridicate în termenul legal se înregistrează
într-un cont distinct,
pe persoane. 193. -
Reţinerile din
salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii
sau pentru
alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii
alimentare
şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii
sau ca urmare a
unor relaţii contractuale. 194. - (1) Sumele datorate şi neachitate
personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal),
respectiv
eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta,
aferente
exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi
creanţe în legătură
cu personalul. (2)
Debitele provenite
din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme şi
echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube
materiale,
amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri
ale instanţelor
judecătoreşti, şi alte creanţe faţă de personalul entităţii se
înregistrează ca
alte creanţe în legătură cu personalul. 195. - (1) Beneficiile sub forma acţiunilor
proprii ale entităţii (sau alte instrumente de capitaluri proprii),
acordate
angajaţilor sunt înregistrate distinct (contul 644 "Cheltuieli cu
remunerarea în instrumente de capitaluri proprii"), în
contrapartida
conturilor de capitaluri proprii (de exemplu, contul 1068 "Alte
rezerve",
analitic distinct), la valoarea justă a respectivelor instrumente de
capitaluri
proprii, de la data acordării acelor beneficii. Recunoaşterea
cheltuielilor
aferente muncii prestate de angajaţi are loc în momentul
prestării acesteia. (2)
Data
acordării
beneficiilor reprezintă data la care entitatea şi angajaţii beneficiari
ai
respectivelor instrumente înţeleg şi acceptă termenii şi
condiţiile
tranzacţiei, cu menţiunea că, dacă respectivul acord face obiectul unui
proces
de aprobare ulterioară (de exemplu, de către acţionari), data acordării
beneficiilor este data la care este obţinută respectiva aprobare. (3)
Pentru
instrumentele de capitaluri proprii acordate care intră în
drepturi imediat, la
data acordării beneficiilor, angajaţilor nu li se cere să finalizeze o
perioadă
specificată de servicii înainte de a avea dreptul necondiţionat
asupra
respectivelor instrumente de capitaluri proprii şi, în absenţa
unei dovezi
privind contrariul, entitatea va considera că serviciile prestate
în schimbul
instrumentelor de capitaluri proprii au fost deja primite. În
acest caz,
cheltuielile aferente se înregistrează integral, la momentul
respectiv, în
contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii. (4)
Pentru
instrumentele de capitaluri proprii acordate, care intră în
drepturi numai după
îndeplinirea de către angajaţi a unei perioade specificate de
servicii,
cheltuielile aferente sunt înregistrate pe măsura prestării
serviciilor, pe
parcursul perioadei pentru satisfacerea condiţiilor de intrare în
drepturi, în
contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii. Suma
înregistrată drept
cheltuieli va avea în vedere estimarea numărului de instrumente
de capitaluri
proprii care vor intra în drepturi, iar această estimare trebuie
revizuită dacă
informaţiile ulterioare indică faptul că numărul de instrumente de
capitaluri
proprii preconizate a intra în drepturi este diferit faţă de
estimările
precedente, astfel încât, la data intrării în
drepturi, estimarea respectivă să
fie egală cu numărul de instrumente de capitaluri proprii care intră
în drepturi. 196. - (1) Contabilitatea decontărilor privind
contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la
asigurări
sociale, contribuţia la asigurări sociale de sănătate şi la
constituirea
fondului pentru ajutorul de şomaj. (2)
Eventualele sume
datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele
următoare, aferente
exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi
creanţe sociale. Aici
se cuprinde şi contribuţia unităţii la schemele de pensii facultative
şi la
primele de asigurare voluntară de sănătate. 197. -
În cadrul
decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind:
impozitul pe
profit/venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de
natura
salariilor, subvenţiile de primit, alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate. 198. - (1) Impozitul pe profit/venit de plată
trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. (2)
Dacă suma plătită
depăşeşte suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanţă. (3)
Plăţile anticipate
în contul impozitului pe profit, determinate potrivit legii, se
reflectă
distinct în contabilitate (contul 4411 "Impozitul pe profit"). 199. -
Taxa pe valoarea
adăugată pentru achiziţiile din România şi pentru livrările de
bunuri sau
prestările de servicii efectuate în România se determină şi
se înregistrează în
contabilitate potrivit legii. 200. -
Impozitul pe
venituri de natura salariilor, care se înregistrează în
contabilitate, cuprinde
totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii. 201. - (1) La alte impozite, taxe şi
vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind:
accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsămintele din
profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra
mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate
de stat
şi alte impozite şi taxe. Acestea se defalcă în contabilitatea
analitică pe
feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau
bugetelor
locale. (2)
Reflectarea în
contabilitate a accizelor şi fondurilor speciale incluse în
preţuri sau tarife
se face pe seama conturilor corespunzătoare de datorii, fără a tranzita
prin
conturile de venituri şi cheltuieli. 202. - (1) Subvenţiile primite sau de primit
de către entitate se înregistrează în contabilitate
în conturi distincte. (2)
Atunci când
datoriile în valută aferente anumitor obiective sau lucrări
finanţate din
subvenţii sunt achitate direct de către autorităţile care gestionează
fondurile, din sumele reprezentând acele subvenţii, fără ca
aceste sume să
tranziteze conturile entităţii, în contabilitate se reflectă
atât datoria în
valută, cât şi creanţa din subvenţii corespunzătoare. Dacă
la sfârşitul lunii sau perioadei de raportare,
conturile de datorii faţă de furnizori şi creanţe din subvenţii
în valută
prezintă sold, acestea se evaluează, astfel încât
veniturile şi cheltuielile
financiare aferente să nu influenţeze rezultatul acelei luni, respectiv
perioade. În
toate cazurile se va urmări ca modul de
contabilizare a operaţiunilor să respecte clauzele cuprinse în
contractele
încheiate şi legislaţia în vigoare. (3)
În cazul
achiziţiilor în valută, finanţate din sume nerambursabile,
decontate de
operatorii economici, în calitate de beneficiari ai acestor
fonduri,
diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se decontează
cu
instituţia finanţatoare dacă există clauze în acest sens,
cuprinse în
contractele încheiate, sau prevederi în actele normative
aplicabile.
Diferenţele respective se înregistrează în conturi de
debitori diverşi sau creditori
diverşi, în relaţie cu alte venituri financiare, respectiv alte
cheltuieli
financiare, după caz. (4)
Prevederile de la
alin. (2) şi (3) se aplică şi în cazul datoriilor exprimate
în lei, a căror
decontare se face în funcţie de cursul unei valute. 203. -
Contabilitatea
decontărilor între entităţile din cadrul grupului şi cu
acţionarii/asociaţii,
cuprinde operaţiunile care se înregistrează reciproc şi în
aceeaşi perioadă de
gestiune, atât în contabilitatea entităţii debitoare,
cât şi a celei creditoare,
precum şi decontările între acţionari/asociaţi şi entitate
privind capitalul
social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu
acţionarii/asociaţii
şi, de asemenea, conturile coparticipanţilor referitoare la
operaţiunile
efectuate în comun, în cazul asocierilor în
participaţie. 204. - (1) Dividendele repartizate
deţinătorilor de acţiuni, propuse sau declarate după data bilanţului,
precum şi
celelalte repartizări similare efectuate din profit, nu trebuie
recunoscute ca
datorie la data bilanţului. În acest sens, sumele
reprezentând dividende,
respectiv, vărsăminte la buget vor fi reflectate în conformitate
cu prevederile
pct. 248. (2)
Cota-parte din
profit ce se plăteşte, potrivit legii, fiecărui asociat constituie
dividend. 205. -
Sumele depuse
sau lăsate temporar de către acţionari/asociaţi la dispoziţia
entităţii, precum
şi dobânzile aferente, calculate în condiţiile legii, se
înregistrează în
contabilitate în conturi distincte. 206. -
Creanţele/datoriile entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât
personalul
propriu, clienţii şi furnizorii, se înregistrează în
conturile de
debitori/creditori diverşi. 207. - (1) Cheltuielile efectuate şi
veniturile realizate în exerciţiul financiar curent, dar care
privesc
exerciţiile financiare următoare, se înregistrează distinct
în contabilitate,
la cheltuieli în avans sau venituri în avans, după caz. (2)
În aceste conturi
se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi
venituri: chirii,
abonamente, asigurări şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv
veniturile
din chirii, abonamente şi alte venituri aferente perioadelor sau
exerciţiilor
următoare. (3)
În contul 471
"Cheltuieli în avans" se înregistrează, de asemenea,
achiziţiile de
certificate de emisii de gaze cu efect de seră, efectuate în
cursul perioadei
curente, dar care sunt aferente unei perioade ulterioare, urmând
a se
recunoaşte drept cheltuieli ale perioadelor viitoare în care
urmează a se
utiliza. 208. -
Operaţiunile
care nu pot fi înregistrate direct în conturile
corespunzătoare, pentru care
sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează,
provizoriu, în contul
473 "Decontări din operaţii în curs de clarificare". Sumele
înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către
entitate într-un termen
de cel mult trei luni de la data constatării. 209. -
Pentru
deprecierea creanţelor din conturile de clienţi, decontări în
cadrul grupului
şi debitori, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului
financiar, se
reflectă ajustări pentru depreciere. Contabilitatea
angajamentelor şi altor elemente
extrabilanţiere. 210. - (1) Drepturile şi obligaţiile, precum
şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi datoriile
entităţii se
înregistrează în contabilitate în conturi în
afara bilanţului, denumite şi
conturi de ordine şi evidenţă. În
această categorie se cuprind: angajamente (giruri,
garanţii, cauţiuni) acordate sau primite în relaţiile cu terţii;
imobilizări
corporale luate cu chirie; valori materiale primite spre prelucrare sau
reparare, în păstrare sau custodie; debitori scoşi din activ,
urmăriţi în
continuare; stocuri de natura obiectelor de inventar date în
folosinţă;
redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate;
efecte
scontate neajunse la scadenţă; bunuri publice primite în
administrare,
concesiune şi cu chirie de către regii autonome, societăţi/companii
naţionale,
societăţi comerciale; dobânzi aferente contractelor de leasing
financiar,
neajunse la scadenţă; certificate de emisii de gaze cu efect de seră
primite,
care nu au stabilită o valoare şi, prin urmare, nu pot fi recunoscute
în
conturi bilanţiere, precum şi alte valori. (2)
În
notele
explicative la situaţiile financiare anuale trebuie prezentate
informaţii
referitoare la elementele înregistrate în conturi în
afara bilanţului. 211. -
(1) În cadrul
elementelor extrabilanţiere sunt cuprinse şi activele contingente
(contul 807
"Active contingente"), respectiv datoriile contingente (contul 808
"Datorii contingente"). (2) Un
activ
contingent este un activ potenţial care apare ca urmare a unor
evenimente anterioare
datei bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată numai prin
apariţia sau
neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu
pot fi în
totalitate sub controlul entităţii. Un
exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanţă
ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanţă (de ex. o
despăgubire), în care
este implicată entitatea şi al cărui rezultat este incert. Activele
contingente sunt generate, de obicei, de
evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot să genereze intrări
de
beneficii economice în entitate. Activele
contingente nu trebuie recunoscute în
conturile bilanţiere. Acestea trebuie prezentate în notele
explicative în cazul
în care este probabilă apariţia unor intrări de beneficii
economice. Activele
contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare,
deoarece ele nu sunt
certe iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit care să nu se
realizeze
niciodată. În
cazul în care realizarea unui venit este sigură,
activul aferent nu este un activ contingent şi trebuie procedat la
recunoaşterea lui în bilanţ. Activele
contingente sunt evaluate continuu pentru a
asigura reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare a
modificărilor
survenite. Astfel, dacă intrarea de beneficii economice devine certă,
activul
şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile
financiare aferente
perioadei în care au survenit modificările. În schimb, dacă
este doar probabilă
o creştere a beneficiilor economice, entitatea va prezenta în
notele
explicative activul contingent. (3)
O
datorie
contingentă este: a)
o obligaţie
potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei
bilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau
neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu
pot fi în
totalitate sub controlul entităţii; sau b)
o obligaţie
curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei
bilanţului,
dar care nu este recunoscută deoarece: -
nu este sigur că
vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau -
valoarea datoriei
nu poate fi evaluată suficient de credibil. O
entitate nu va recunoaşte în bilanţ o datorie
contingentă, aceasta fiind prezentată în notele explicative. În
situaţia în care o entitate are o obligaţie angajată
în comun cu alte părţi, partea asumată de celelalte părţi este
prezentată ca o
datorie contingentă. Datoriile
contingente sunt continuu evaluate pentru a
determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care
încorporează
beneficiile economice. Dacă se consideră că este necesară ieşirea de
resurse,
generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va
recunoaşte, după caz, o datorie sau un provizion în situaţiile
financiare
aferente perioadei în care a intervenit modificarea
încadrării evenimentului,
cu excepţia cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio
estimare credibilă. (4)
Datoriile
contingente se disting de provizioane prin faptul că: a)
provizioanele
sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate
estimări corecte),
deoarece constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este
probabil că
vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor; şi b)
datoriile
contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt: -
obligaţii
posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o
obligaţie
curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau -
obligaţii curente
care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ
(deoarece fie nu este
probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii pentru
stingerea
obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă
a
valorii obligaţiei). 8.5.
Datorii pe
termen scurt: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de
până la un an. 212. - (1) O datorie trebuie clasificată ca
datorie pe termen scurt, denumită şi datorie curentă, atunci când: a)
se aşteaptă să
fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al
entităţii; sau b)
este exigibilă
în termen de 12 luni de la data bilanţului. (2)
Toate celelalte
datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung. 8.6.
Datorii pe
termen lung: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare
de un an. 213. -
Contabilitatea
împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe
următoarele
categorii: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de
rambursare a
acestora, credite bancare pe termen lung şi mediu, sumele datorate
entităţilor
afiliate şi entităţilor de care compania este legată prin interese de
participare, alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi
dobânzile
aferente acestora. 214. -
Împrumuturile
din emisiunile de obligaţiuni reprezintă contravaloarea obligaţiunilor
emise
potrivit legii. În cadrul acestora, trebuie evidenţiate distinct
împrumuturile
din emisiuni de obligaţiuni convertibile. 215. - (1) Datoriile privind concesiunile şi
alte datorii similare sunt cele determinate de bunurile preluate cu
acest
titlu, potrivit contractelor încheiate de entitate. Bunurile
luate în concesiune se reflectă în conturi în
afara bilanţului (contul 8038 "Bunuri publice primite în
administrare,
concesiune şi cu chirie"). (2) La
sfârşitul
duratei contractului de concesiune, bunurile se restituie
proprietarului,
situaţie în care are loc anularea datoriilor corespunzătoare
privind
concesiunea. 216. -
Entităţile
trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de
dobândă
în această categorie chiar şi atunci când acestea sunt
exigibile în 12 luni de
la data bilanţului, dacă: a)
termenul iniţial
a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi b)
există un acord
de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat
înainte de
data bilanţului. Prime
privind rambursarea obligaţiunilor. 217. - (1) Atunci când suma de rambursat
pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferenţa se
înregistrează
într-un cont de activ (169 "Prime privind rambursarea
obligaţiunilor"). Aceasta trebuie prezentată în bilanţ, ca o
corecţie a
datoriei corespunzătoare, evidenţiate în contul 161
"Împrumuturi din
emisiuni de obligaţiuni", precum şi în notele explicative. (2)
Valoarea acestei
diferenţe trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare
exerciţiu
financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu
mai târziu de data de
rambursare a datoriei (articol contabil 6868 "Cheltuieli financiare
privind amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor" = 169
"Prime privind rambursarea obligaţiunilor"). 8.7.
Provizioane. 218. - (1) Provizioanele sunt destinate să
acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data
bilanţului
este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt
incerte în
ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea. (2)
Provizioanele nu
pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor. 219. -
Provizioanele nu
pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare
stingerii
obligaţiei curente la data bilanţului. 220. -
Un provizion
este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. 221. - (1) Un provizion va fi recunoscut numai
în momentul în care: - o
entitate are o
obligaţie curentă generată de un eveniment anterior; -
este probabil ca
o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia
respectivă; şi -
poate fi
realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei. Dacă
aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi
recunoscut un provizion. (2)
Provizioanele se
pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite
comerciale sau
cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de
incertitudine
legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare
stingerii
datoriei. Spre deosebire de acestea: a)
datoriile din
credite comerciale constituie obligaţii de plată a bunurilor sau
serviciilor ce
au fost primite de la sau expediate de furnizori şi care au fost
facturate, sau
a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii; şi b)
cheltuielile
angajate sunt obligaţiile de plată pentru bunuri şi servicii care au
fost
primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost
încă plătite,
facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plăţii lor cu furnizorul,
inclusiv
salariile datorate angajaţilor (de exemplu, sumele aferente concediului
plătit). Deşi uneori este necesară o estimare a valorii sau
exigibilităţii
acestor datorii, elementul de incertitudine este - în general -
mult mai redus
decât în cazul provizioanelor. Angajamentele
entităţilor sunt prezentate, de regulă,
ca parte a datoriilor rezultate din credite comerciale sau din alte
activităţi,
în timp ce provizioanele sunt raportate separat. (3) O
obligaţie
curentă este o obligaţie legală sau implicită. În
înţelesul prezentelor reglementări: a)
o obligaţie
legală este obligaţia care rezultă: -
dintr-un contract
(în mod explicit sau implicit); -
din legislaţie;
sau -
din alt efect al
legii; b)
o obligaţie
implicită (de exemplu, obligaţia prin care o entitate se angajează să
efectueze
plăţi compensatorii personalului disponibilizat) este obligaţia care
rezultă
din acţiunile unei entităţi în cazul în care: -
prin stabilirea
unei practici anterioare, prin politica scrisă a firmei sau dintr-o
declaraţie
suficient de specifică, entitatea a indicat partenerilor săi că
îşi asumă
anumite responsabilităţi; şi -
ca rezultat,
entitatea a indus partenerilor ideea că îşi va onora acele
responsabilităţi. 222. - (1) Nu se recunosc provizioane pentru
pierderile viitoare din exploatare. (2)
Se
vor recunoaşte
ca provizioane doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare
care sunt
independente de acţiunile viitoare ale entităţii (de exemplu, modul de
desfăşurare a activităţii în viitor). Exemple de astfel de
obligaţii sunt
amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative, produse
mediului,
pedepsite de lege, ambele generând ieşiri de resurse care
încorporează
beneficii economice, indiferent de acţiunile viitoare ale entităţii.
Similar, o
entitate recunoaşte un provizion pentru costurile de închidere a
unei
instalaţii petroliere, cu condiţia ca respectiva entitate să remedieze
daunele
produse deja. Spre deosebire de această situaţie, o entitate poate
intenţiona
sau poate avea nevoie, datorită presiunilor de ordin comercial sau a
cerinţelor
de ordin legal, să efectueze cheltuieli pentru a putea acţiona
într-un anumit
mod (de exemplu, prin instalarea de filtre pentru fum într-un
anumit tip de
fabrică). Deoarece entitatea poate evita cheltuielile viitoare prin
diverse
acţiuni, de exemplu, prin modificarea procedeului de fabricaţie, ea nu
are o
obligaţie curentă aferentă acelei cheltuieli viitoare şi, deci, nu va
recunoaşte niciun provizion. 223. - (1) Provizioanele se constituie pentru
elemente cum sunt: a)
litigii, amenzi
şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte; b)
cheltuielile
legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte
cheltuieli
privind garanţia acordată clienţilor; c)
acţiunile de
restructurare; d)
pensii şi
obligaţii similare; e)
dezafectare
imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea f)
impozite; g)
prime ce urmează
a se acorda personalului din profitul realizat, potrivit prevederilor
legale
sau contractuale; şi h)
alte provizioane. (2)
Contabilitatea
provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul
sau obiectul
pentru care au fost constituite. 224. - (1) Provizioanele pentru restructurare
se pot constitui în următoarele situaţii: a)
vânzarea sau
încetarea activităţii unei părţi a afacerii; b)
închiderea unor
sedii ale entităţii; c)
modificări în
structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere; d)
reorganizări
fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul
activităţilor
entităţii. (2)
În cazul în care
restructurarea este la nivelul grupului, provizionul pentru
restructurare se
recunoaşte atât în situaţiile financiare anuale individuale
ale entităţii din
grup afectate de restructurare , cât şi în cele consolidate. (3)
Provizioanele de
restructurare, în cazul unei obligaţii legale, se constituie cu
respectarea
condiţiilor generale de recunoaştere a provizioanelor şi a prevederilor
legale. (4) O
entitate are o
obligaţie implicită care determină constituirea unui provizion pentru
restructurare
atunci când sunt îndeplinite condiţiile generale de
recunoaştere a
provizioanelor şi entitatea: a)
dispune de un
plan oficial detaliat pentru restructurare, care să stipuleze cel puţin: -
activitatea sau
partea de activitate la care se referă; -
principalele
locaţii afectate de planul de restructurare; -
numărul
aproximativ de angajaţi care vor primi compensaţii pentru
încetarea
activităţii, distribuţia şi posturile acestora; -
cheltuielile
implicate; şi -
data de la care
se va implementa planul de restructurare; şi b)
a provocat celor
afectaţi o aşteptare că va realiza restructurarea prin începerea
implementării
acelui plan sau prin anunţarea principalelor sale caracteristici celor
afectaţi
de acesta. În
cazul în care o entitate începe un plan de restructurare
sau anunţă principalele sale caracteristici celor afectaţi numai după
data
bilanţului, dacă restructurarea este semnificativă şi neprezentarea ar
putea
influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza
situaţiilor
financiare, este necesară prezentarea de informaţii în acest sens. (5) Un
provizion
aferent restructurării va include numai costurile directe generate de
restructurare, şi anume cele care: -
sunt generate în
mod necesar de procesul de restructurare; şi -
nu sunt legate de
desfăşurarea continuă a activităţii entităţii. Un
provizion pentru restructurare nu trebuie să
includă costuri precum cele legate de: -
recalificarea sau
mutarea personalului permanent; -
marketing; sau -
investiţiile în
noi sisteme şi reţele de distribuţie. Aceste
cheltuieli referitoare la administrarea
viitoare a activităţii nu reprezintă datorii de restructurare la data
bilanţului. 225. - (1) Provizioanele pentru pensii se
referă la sumele ce vor fi plătite de entitate după ce angajaţii au
părăsit
entitatea. Valoarea provizioanelor pentru pensii se stabileşte de către
specialişti în domeniu. La determinarea lor se ţine seama de
vârsta, vechimea
în muncă şi rotaţia personalului în cadrul entităţii. (2)
Provizioanele
pentru pensii se recunosc pe parcursul perioadei de muncă rămase
până la
pensie, atunci când există certitudinea achitării lor
într-o perioadă
previzibilă de timp. 226. - (1) Provizioanele pentru impozite se
constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat,
în
condiţiile în care sumele respective nu sunt reflectate ca
datorie în relaţia
cu statul. (2)
Aceste provizioane
pot fi constituite, de exemplu, pentru: diferenţe de impozite rezultate
din
operaţiuni de control nefinalizate; impozite pentru care entitatea are
deschise
procese în instanţă; rezerve din facilităţi fiscale sau alte
rezerve pentru
care în legislaţia fiscală există prevederi referitoare la
impozitarea
acestora, precum şi în alte situaţii care pot genera datorii sub
forma
impozitului pe profit. 227. - (1) Provizioanele prezentate în bilanţ
la "Alte provizioane" includ provizioane constituite pentru: -
beneficiile
plătite angajaţilor pentru terminarea contractului de muncă, ca
rezultat al
deciziei unei entităţi de a încheia contractul unui angajat
înainte de data normală
de pensionare sau al deciziei unui angajat de a accepta în mod
voluntar
plecarea în şomaj, în schimbul acelor beneficii; -
alte beneficii pe
care entitatea urmează să le plătească angajaţilor sau persoanelor
dependente
de aceştia, care nu sunt legate de restructurare sau pensii; -
cheltuielile
legate de protecţia mediului înconjurător, pentru: protejarea
aerului;
gestiunea apelor uzate; gestiunea deşeurilor, protejarea solului, a
apelor
subterane şi a apelor de suprafaţă; protejarea biodiversităţii şi a
peisajului;
alte activităţi de protejare a mediului înconjurător; -
obligaţii asumate
în comun cu o terţă parte etc. (2)
Provizioanele
incluse la "Alte provizioane" trebuie descrise în notele
explicative,
dacă acestea sunt semnificative. 228. -
În cazul în care
operatorul unui acord de concesiune a serviciilor are o obligaţie
contractuală
de a întreţine infrastructura la un anumit nivel de utilizare sau
de a aduce
infrastructura într-o anumită stare înainte de a fi predată
concedentului la
sfârşitul acordului de serviciu, drept obligaţii de
îndeplinit ca o condiţie a
licenţei primite, aceste obligaţii contractuale de a întreţine
sau de a
reabilita infrastructura se recunosc drept provizion şi se evaluează la
cea mai
bună estimare a cheltuielii care ar fi cerută pentru a deconta
obligaţia
actuală la data bilanţului. 229. - (1) Provizioanele trebuie să fie strict
corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate. (2)
Pentru stabilirea
existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, trebuie luate
în considerare
toate informaţiile disponibile. 230. - (1) Valoarea recunoscută ca provizion
trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a
costurilor
necesare stingerii obligaţiei curente. Cea
mai bună estimare a costurilor necesare stingerii
datoriei curente este suma pe care o entitate ar plăti-o, în mod
raţional,
pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau pentru transferarea
acesteia
unei terţe părţi la acel moment. (2)
Acolo unde efectul
valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului
reprezintă
valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru
stingerea
obligaţiei. În acest caz, actualizarea provizioanelor se face
întrucât,
datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor ieşiri de
resurse
care apar la scurt timp de la data bilanţului sunt mult mai oneroase
decât cele
aferente unor ieşiri de resurse de aceeaşi valoare, dar care apar mai
târziu. (3)
Actualizarea
provizioanelor se efectuează, de regulă, de către persoane
specializate. Rata
de actualizare utilizată reflectă evaluările curente pe piaţă ale
valorii-timp
a banilor şi ale riscurilor specifice datoriei 231. - (1) Câştigurile rezultate din cedarea
preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în
evaluarea unui
provizion. (2)
Dacă se estimează
că o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi
rambursate de
către o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în
momentul în care
este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un
activ separat. 232. - (1) Provizioanele trebuie revizuite la
data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună
estimare
curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii
nu mai este probabilă
o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la
venituri. (2)
Provizioanele vor
fi utilizate numai pentru scopul pentru care au fost iniţial
recunoscute. (3)
Provizioanele se
evaluează înaintea determinării impozitului pe profit,
tratamentul fiscal al
acestora fiind cel prevăzut de legislaţia fiscală. 8.8.
Subvenţii. 233. - (1) În categoria subvenţiilor se
cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente
veniturilor.
Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenţii
guvernamentale şi
alte instituţii similare naţionale şi internaţionale. (2)
În cadrul
subvenţiilor se reflectă distinct: -
subvenţii
guvernamentale; -
împrumuturi
nerambursabile cu caracter de subvenţii; -
alte sume primite
cu caracter de subvenţii. 234. - (1) Subvenţiile aferente activelor
reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este
ca
entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau achiziţioneze
active
imobilizate. (2) O
subvenţie
guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ
nemonetar (de
exemplu, o imobilizare corporală), caz în care subvenţia şi
activul sunt
contabilizate la valoarea justă. (3)
În conturile de
subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru
investiţii,
precum şi plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi
necorporale. 235. -
Subvenţiile
aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele
pentru
active. 236. - (1) Subvenţiile se recunosc, pe o bază
sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare
cheltuielilor
aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze. (2)
În cazul în care
într-o perioadă se încasează subvenţii aferente unor
cheltuieli care nu au fost
încă efectuate, subvenţiile primite nu reprezintă venituri ale
acelei perioade
curente. 237. - (1) Subvenţiile nu trebuie înregistrate
direct în conturile de capital şi rezerve. (2)
Subvenţiile pentru
active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se
înregistrează în
contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în
bilanţ ca venit
amânat (contul 475 "Subvenţii pentru investiţii"). Venitul
amânat se
înregistrează în contul de profit şi pierdere pe măsura
înregistrării
cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor. 238. - (1) Restituirea unei subvenţii
referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului
venitului
amânat cu suma rambursabilă. (2)
Restituirea unei
subvenţii aferente veniturilor se efectuează prin reducerea veniturilor
amânate, dacă există, sau, în lipsa acestora, pe seama
cheltuielilor. (3)
În măsura în care
suma rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu există un
asemenea venit,
surplusul, respectiv valoarea integrală restituită, se recunoaşte
imediat ca o
cheltuială. 8.9.
Capital şi
rezerve. 239. -
Capitalul şi
rezervele (capitaluri proprii) reprezintă dreptul acţionarilor asupra
activelor
unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii
cuprind:
aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul
reportat,
rezultatul exerciţiului financiar. 240. -
La elaborarea
situaţiilor financiare, entităţile adoptă conceptul financiar de
capital.
Conform acestui concept, capitalul este sinonim cu activele nete sau cu
capitalurile proprii ale entităţii. 8.9.1.
Capital. 241. - (1) Capitalul este reprezentat de
capitalul social, patrimoniul regiei etc., în funcţie de forma
juridică a
entităţii. 242. -
Bunurile de
natura patrimoniului public, primite în administrare, nu se
evidenţiază în
conturi bilanţiere. La cedarea bunurilor respective, entităţile care au
evidenţiate aceste bunuri în conturi de imobilizări, în
corespondenţă cu contul
1016 "Patrimoniul public", scot din evidenţă imobilizările prin
diminuarea patrimoniului public, cu aprobarea organelor competente. 243. - (1) Capitalul social subscris şi vărsat
se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor
de constituire a
persoanei juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele
de
capital. (2)
Contabilitatea
analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi,
cuprinzând
numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale
subscrise şi
vărsate. (3)
Principalele
operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu
privire la majorarea
capitalului sunt: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni,
încorporarea
rezervelor şi alte operaţiuni, potrivit legii. (4)
Operaţiunile care
se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea
capitalului sunt, în
principal, următoarele: reducerea numărului de acţiuni sau părţi
sociale sau
diminuarea valorii nominale a acestora ca urmare a retragerii unor
acţionari
sau asociaţi, răscumpărarea acţiunilor, acoperirea pierderilor
contabile din
anii precedenţi sau alte operaţiuni, potrivit legii. (5)
Scoaterea din
evidenţă a unui bun care a constituit aport la capitalul social nu
modifică
capitalul social, cu excepţia situaţiilor prevăzute de legislaţia
în vigoare.
În toate cazurile de modificare a capitalului social, aceasta se
efectuează în
baza hotărârii adunării generale a acţionarilor, cu respectarea
legislaţiei în
vigoare. 244. - (1) Acţiunile proprii răscumpărate,
potrivit legii, sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a
capitalului propriu. (2)
Câştigurile sau
pierderile legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea
cu titlu
gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale entităţii
(acţiuni, părţi sociale) nu vor fi recunoscute în contul de
profit şi pierdere.
Contravaloarea primită sau plătită în urma unor astfel de
operaţiuni este
recunoscută direct în capitalurile proprii şi se prezintă
distinct în bilanţ,
respectiv Situaţia modificărilor capitalului propriu, astfel: -
câştigurile sunt
reflectate în contul 141 "Câştiguri legate de
vânzarea sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii"; -
pierderile sunt
reflectate în contul 149 "Pierderi legate de emiterea,
răscumpărarea,
vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de
capitaluri
proprii". (3)
Nu
reprezintă
câştiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea,
vânzarea, cedarea cu
titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale
entităţii,
diferenţele de curs valutar dintre momentul subscrierii acţiunilor şi
momentul
vărsării contravalorii acestora, acestea fiind recunoscute la venituri
sau
cheltuieli financiare, după caz. (4)
Câştigurile legate
de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferenţă
între preţul
de vânzare al instrumentelor de capitaluri proprii şi valoarea
lor de
răscumpărare, respectiv între valoarea nominală a instrumentelor
anulate şi
valoarea lor de răscumpărare. (5)
Pierderile legate
de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferenţă
între valoarea
de răscumpărare a instrumentelor de capitaluri proprii şi preţul lor de
vânzare, respectiv între valoarea de răscumpărare a
instrumentelor anulate şi
valoarea lor nominală. (6)
Cheltuielile
legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii sunt reflectate
direct
în capitalurile proprii (cont 149 "Pierderi legate de emiterea,
răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea
instrumentelor
de capitaluri proprii") atunci când nu sunt îndeplinite
condiţiile pentru
recunoaşterea lor ca imobilizări necorporale (cont 201 "Cheltuieli de
constituire"). (7)
Soldul creditor al
contului 141 "Câştiguri legate de vânzarea sau anularea
instrumentelor de
capitaluri proprii", respectiv soldul debitor al contului 149
"Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu
titlu
gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii", poate
majora,
respectiv diminua, suma altor rezerve (cont 1068 "Alte rezerve"). (8)
În notele explicative
trebuie cuprinse informaţii referitoare la operaţiunile care au afectat
instrumentele de capitaluri proprii ale entităţii. 2441.
În cazul fuziunii
prin absorbţie, valoarea acţiunilor deţinute de societatea absorbită
în
capitalul societăţii absorbante se evidenţiază societatea absorbantă,
cu ocazia
preluării elementelor de bilanţ ale societăţii absorbite, în
conturile 1095
„Acţiuni proprii reprezentând titluri deţinute de societatea
absorbită la
societatea absorbantă. 2442.
Soldul debitor al
contului 149 „Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea,
vânzarea, cedarea cu
titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii” poate
fi
acoperit, de asemenea, din rezultatul reportat şi alte elemente ale
capitalurilor proprii, potrivit hotărârii adunării a acţionarilor
sau
asociaţilor. 245. - (1) Primele legate de capital cuprind
primele de emisiune, fuziune, aport şi de conversie. (2)
Conturile
corespunzătoare primelor legate de capital pot avea numai sold creditor. (3)
Prima de emisiune
se determină ca diferenţă între preţul de emisiune de noi acţiuni
sau părţi
sociale şi valoarea nominală a acestora. (4)
Prima
de fuziune se
determină ca diferenţă între valoarea aportului rezultat din
fuziune şi
valoarea cu care a crescut capitalul social al societăţii absorbante. (5)
Prima de aport se
calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor aportate şi
valoarea nominală
a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi. (6)
Prima de conversie
a obligaţiunilor în acţiuni se calculează ca diferenţă
între valoarea nominală
a obligaţiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatare şi
valoarea
acţiunilor emise potrivit prevederilor contractuale, atunci când
valoarea
obligaţiunilor depăşeşte valoarea acţiunilor corespunzătoare. 8.9.2.
Rezerve din reevaluare. 246. - (1) Plusul sau minusul rezultat din
reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu
prevederile
prezentelor reglementări, trebuie reflectat în debitul sau
creditul contului
105 "Rezerve din reevaluare", după caz, cu respectarea prevederilor
privind reevaluarea imobilizărilor corporale din prezentele
reglementări. Evidenţierea
rezervelor din reevaluare trebuie
efectuată pe fiecare imobilizare corporală în parte şi pe fiecare
operaţiune de
reevaluare care a avut loc. (2)
Diminuarea
rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita
soldului creditor
existent, aferent imobilizării respective. (3)
Rezervele din
reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil.
Diminuarea
rezervelor din reevaluare se poate efectua numai cu respectarea
prevederilor
subsecţiunii 8.2.5.1. "Reevaluarea imobilizărilor corporale" din
prezentele reglementări. 8.9.3.
Alte rezerve. 247. - (1) Contabilitatea rezervelor se ţine
pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau
contractuale şi
alte rezerve. (2)
Rezervele
legale se
constituie anual din profitul entităţii, în cotele şi limitele
prevăzute de
lege, şi din alte surse prevăzute de lege. (3)
Rezervele legale
pot fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de lege. (4)
Rezervele
statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al
entităţii,
conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia. (5)
Alte rezerve
neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe
seama
profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în
alte scopuri,
potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau
asociaţilor, cu
respectarea prevederilor legale. 8.9.4.
Rezultatul exerciţiului financiar, rezultatul
reportat, repartizarea profitului şi acoperirea pierderii contabile. 248.
- (1) În contabilitate, profitul sau
pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului
financiar. (2)
Rezultatul
exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile şi
cheltuielile
exerciţiului. (3)
Rezultatul
definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea
acestuia şi
reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere. (4)
Repartizarea
profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii,
după aprobarea
situaţiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează
în
conformitate cu prevederile legale în vigoare. (5)
Sumele
reprezentând rezerve constituite din profitul exerciţiului
financiar curent, în
baza unor prevederi legale, se înregistrează prin articolul
contabil 129
"Repartizarea profitului" = 106 "Rezerve". Profitul
contabil rămas după această repartizare se preia la începutul
exerciţiului
financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile
financiare anuale
în contul 117 "Rezultatul reportat", de unde urmează a fi
repartizat
pe celelalte destinaţii hotărâte de adunarea generală a
acţionarilor sau
asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. Evidenţierea în
contabilitate
a destinaţiilor profitului contabil se efectuează după adunarea
generală a
acţionarilor sau asociaţilor care a aprobat repartizarea profitului,
prin
înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite
acţionarilor sau
asociaţilor, rezerve şi alte destinaţii, potrivit legii. (6)
Închiderea
conturilor 121 "Profit sau pierdere" şi 129 "Repartizarea
profitului" se efectuează la începutul exerciţiului financiar
următor
celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale. Ca
urmare, cele
două conturi apar cu soldurile corespunzătoare, în bilanţul
întocmit pentru
exerciţiul financiar la care se referă situaţiile financiare anuale. (7)
În contul 117
"Rezultatul reportat" se evidenţiază distinct rezultatul reportat
provenit din preluarea la începutul exerciţiului financiar
curent, a
rezultatului din contul de profit şi pierdere al exerciţiului financiar
precedent, precum şi rezultatul reportat provenit din corectarea
erorilor
contabile. 249. - (1) Pierderea contabilă reportată se
acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din
rezerve, prime
de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării
generale a
acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
În lipsa unor
prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă
pierderea
contabilă este la latitudinea adunării generale a acţionarilor sau
asociaţilor,
respectiv a consiliului de administraţie. (2)
În cazul
corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată,
aceasta
trebuie acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de
profit. 8.10.
Venituri şi
cheltuieli. 250. - (1) Contul de profit şi pierdere
cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile
exerciţiului,
grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau
pierdere). (2)
Cifra de afaceri
netă, în sensul prezentelor reglementări, se calculează prin
însumarea
veniturilor rezultate din livrările de bunuri şi prestările de servicii
şi alte
venituri din exploatare, mai puţin reducerile comerciale acordate
clienţilor. (3)
Atunci când, în
baza unor prevederi legale exprese, în conturile de venituri au
fost cuprinse
sume reprezentând diverse impozite şi taxe reflectate concomitent
în conturi de
cheltuieli, cu ocazia întocmirii contului de profit şi pierdere,
la cifra de
afaceri netă se vor înscrie sumele reprezentând veniturile
menţionate, corectate
cu cheltuielile corespunzătoare acelor impozite. 251.
Elementele
extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente
sau
tranzacţii care sunt clar diferite de activităţile curente şi care,
prin
urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau
regulat, de
exemplu exproprieri sau dezastre naturale. 8.10.1.
Venituri. 252. - (1) În categoria veniturilor se includ
atât sumele sau valorile încasate sau de încasat
în nume propriu din activităţi
curente, cât şi câştigurile din orice alte surse. (2)
Activităţile
curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte
integrantă a
obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora. (3)
Câştigurile
reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu
ca
rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile
din
această activitate. În contul de profit şi pierdere,
câştigurile sunt
prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile
aferente, la
elementul "Alte venituri din exploatare". 253. - (1) Veniturile din activităţi curente
se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări
de servicii,
comisioane, redevenţe, chirii, subvenţii, dobânzi, dividende. (2)
Sumele colectate
de o entitate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul
contractelor de
agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu
reprezintă
venit din activitatea curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei
pe
valoarea adăugată persoanele care acţionează în nume propriu sunt
considerate
cumpărători revânzători. În această situaţie, veniturile
din activitatea
curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite. 254. -
Suma veniturilor
rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un
acord între
vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând
cont de suma oricăror
reduceri comerciale. 255. -
Contabilitatea
veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel: a)
venituri din
exploatare; b)
venituri
financiare; c)
venituri extraordinare. 256. - (1) Veniturile din exploatare cuprind: a)
venituri din
vânzarea de produse şi mărfuri, precum şi prestări de servicii. În
această categorie se includ şi veniturile realizate
din vânzarea de locuinţe de către entităţile ce au ca activitate
principală
obţinerea şi vânzarea de locuinţe. Veniturile
se recunosc la valoarea integrală, inclusiv
în cazul în care entitatea practică programe de fidelizare
a clienţilor. În
acest caz, pentru contravaloarea punctelor cadou acordate clienţilor ca
parte a
unei tranzacţii de vânzare de bunuri, prestare de servicii sau a
altor forme
similare de stimulare, şi care pot fi folosite în viitor de
client pentru a
obţine bunuri sau servicii gratuite sau la preţ redus, sub rezerva
îndeplinirii
unor eventuale condiţii suplimentare, entitatea înregistrează
în contabilitate
un provizion; b)
venituri
aferente costului producţiei, reprezentând variaţia în plus
(creştere) sau în
minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a
stocurilor de
produse şi servicii în curs de execuţie de la sfârşitul
perioadei şi valoarea
stocurilor iniţiale ale produselor şi serviciilor în curs de
execuţie, neluând
în calcul ajustările pentru depreciere reflectate; c)
venituri din
producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor
efectuate de entitate
pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări
corporale şi
necorporale; d)
venituri din
subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru
acoperirea
diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte
subvenţii
de care beneficiază entitatea; e)
alte venituri
din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe
recuperate,
penalităţi contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate
potrivit legii,
precum şi alte venituri din exploatare. (2)
Variaţia
stocurilor
de produse finite şi în curs de execuţie pe parcursul perioadei
reprezintă o
corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta faptul că fie
producţia
a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus
nivelul
stocurilor. (3)
Veniturile
aferente costului producţiei în curs de execuţie se
înscriu, alături de
celelalte venituri, în contul de profit şi pierdere, cu semnul
plus (sold
creditor) sau minus (sold debitor). 257. -
Veniturile
financiare cuprind: a)
venituri din
imobilizări financiare; b)
venituri din
investiţii pe termen scurt; c)
venituri din
creanţe imobilizate; d)
venituri din
investiţii financiare cedate; e)
venituri din
diferenţe de curs valutar; f)
venituri din
dobânzi; g)
venituri din
sconturi primite în urma unor reduceri financiare; h)
alte venituri
financiare. Venituri
din vânzări de bunuri. 258. - (1) În contabilitate, veniturile din
vânzări de bunuri se înregistrează în momentul
predării bunurilor către
cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte
condiţii prevăzute în
contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra
bunurilor
respective, către clienţi. (2)
Veniturile din
vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care
sunt îndeplinite următoarele
condiţii: a)
entitatea a
transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative care
decurg din
proprietatea asupra bunurilor; b)
entitatea nu mai
gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcuto,
în mod normal, în
cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine
controlul
efectiv asupra lor; c)
mărimea
veniturilor poate fi evaluată în mod credibil; d)
este probabil ca
beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către
entitate; şi e)
costurile
tranzacţiei pot fi evaluate în mod credibil. (3) O
promisiune de
vânzare nu generează contabilizarea de venituri. (4)
Pentru bunurile
livrate în baza unui contract de consignaţie, se consideră că
livrarea
bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care
bunurile sunt
livrate de consignatar clienţilor săi. (5)
Pentru bunurile
transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii, se
consideră că
transferul proprietăţii bunurilor a avut loc la data acceptării
bunurilor de
către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării
conformităţii sunt
bunurile oferite de furnizor clienţilor, aceştia având dreptul
fie să le
achiziţioneze fie, să le returneze furnizorului. Contractul aferent
bunurilor
livrate în vederea testării este un contract provizoriu prin care
vânzarea
efectivă a bunurilor este condiţionată de obţinerea de rezultate
satisfăcătoare
în urma testării de către clientul potenţial, testare ce are
scopul de a
stabili că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul
respectiv. (6)
Pentru stocurile
la dispoziţia clientului, se consideră că transferul proprietăţii
bunurilor are
loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor.
Stocurile la
dispoziţia clientului reprezintă o operaţiune potrivit căreia
furnizorul
transferă regulat bunuri într-un depozit propriu sau
într-un depozit al
clientului, prin care transferul proprietăţii bunurilor intervine,
potrivit
contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit,
în
principal pentru a le utiliza în procesul de producţie. Venituri
din prestarea de servicii. 259. - (1) Veniturile din prestări de servicii
se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării
acestora. Prestarea de
servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări şi orice alte
operaţiuni care
nu pot fi considerate livrări de bunuri. (2)
Stadiul de
execuţie al lucrării se determină pe bază de situaţii de lucrări care
însoţesc
facturile, procese-verbale de recepţie sau alte documente care atestă
stadiul
realizării şi recepţia serviciilor prestate. (3)
În
cazul lucrărilor
de construcţii, recunoaşterea veniturilor se face pe baza actului de
recepţie
semnat de beneficiar, prin care se certifică faptul că executantul şi-a
îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile
contractului şi ale
documentaţiei de execuţie. (4)
Contravaloarea
lucrărilor nerecepţionate de beneficiar până la sfârşitul
perioadei se
evidenţiază la cost, în contul 332 "Servicii în curs de
execuţie", pe
seama contului 712 "Venituri aferente costurilor serviciilor în
curs de
execuţie". Venituri
din redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende. 260. -
Veniturile din
redevenţe, chirii, dobânzi şi dividende se recunosc astfel: a)
dobânzile se
recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării
venitului
respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente; b)
redevenţele şi
chiriile se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform
contractului; c)
dividendele se
recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a le
încasa. 261. - (1) Veniturile din reluarea
provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere
de
valoare se evidenţiază distinct, în funcţie de natura acestora. (2)
Diminuarea sau
anularea provizioanelor constituite, respectiv a ajustărilor pentru
depreciere
sau pierdere de valoare reflectate se efectuează prin
înregistrarea la venituri
în cazul în care nu se mai justifică menţinerea acestora,
are loc realizarea
riscului sau cheltuiala devine exigibilă. 8.10.2.
Cheltuieli. 262. - (1) Cheltuielile entităţii reprezintă
valorile plătite sau de plătit pentru: -
consumuri de
stocuri şi servicii prestate, de care beneficiază entitatea; -
cheltuieli cu
personalul; -
executarea unor
obligaţii legale sau contractuale etc. (2)
Cheltuielile
efectuate de entităţi pentru realizarea instalaţiilor în vederea
asigurării utilităţilor
(apă, energie electrică, gaze) necesare funcţionării se
înregistrează în
funcţie de natura acestora, pe cheltuieli ale perioadei, atunci
când în
contractele încheiate cu furnizorii de utilităţi este prevăzut că
acestea
urmează să treacă în proprietatea prestatorului serviciului sau
lucrării
respective. În
toate cazurile se vor avea în vedere clauzele
cuprinse în contractele încheiate între părţi. (3)
Pierderile
reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca
urmare
a desfăşurării activităţii curente a entităţii. Acestea nu diferă ca
natură de
alte tipuri de cheltuieli. În contul de profit şi pierdere,
pierderile sunt
prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente,
la
elementul "Alte cheltuieli de exploatare". (4)
În cadrul
cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea,
provizioanele,
amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare
reflectate. 263. - (1) Contabilitatea cheltuielilor se
ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel: a)
cheltuieli de
exploatare, care cuprind: -
cheltuieli cu
materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al
obiectelor
de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate,
trecute
direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate;
valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al
ambalajelor; -
cheltuieli cu
serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii; prime
de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii
executate de
terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol,
reclamă
şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări
şi
transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii
bancare şi
altele; -
cheltuieli cu
personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte
cheltuieli cu
personalul, suportate de entitate); -
alte cheltuieli
de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului
înconjurător, aferente
perioadei; pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri,
amenzi şi
penalităţi; donaţii, sponsorizări şi alte cheltuieli similare;
cheltuieli
privind activele cedate şi alte operaţii de capital; creanţe prescrise
potrivit
legii; certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziţionate
potrivit
legislaţiei în vigoare şi ale căror costuri pot fi determinate,
aferente
perioadei curente etc.); b)
cheltuieli
financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii;
cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele
nefavorabile de
curs valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în
curs; sconturile
acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi
altele; c)
cheltuieli
extraordinare (calamităţi şi alte evenimente extraordinare). (2)
Cheltuielile cu
provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau
pierdere de
valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte
impozite,
calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de
natura lor. 264. -
Conturile
sintetice de venituri şi de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi
analitice, în
funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit
necesităţilor proprii ale entităţii. 8.10.3.
Contabilitatea operaţiunilor realizate în
cadrul contractelor de asocieri în participaţie. 265. - (1) Evidenţa asocierii în participaţie
se organizează atât la nivelul asocierii, cât şi în
contabilitatea fiecărui
coparticipant cu ajutorul contului "Decontări din operaţii în
participaţie",
analitic distinct pe fiecare coparticipant. Evidenţa
decontărilor din operaţiuni în asocieri în
participaţie, respectiv a decontării cheltuielilor şi veniturilor
realizate din
operaţiuni în asocieri în participaţie, precum şi a sumelor
virate între
coparticipanţi, se realizează cu ajutorul contului "Decontări din
operaţii
în participaţie". (2)
Societatea
comercială care conduce evidenţa asocierii în participaţie ţine
evidenţă şi
întocmeşte balanţă de verificare distincte de cele
corespunzătoare activităţii
proprii. (3)
În ceea ce
priveşte imobilizările corporale şi necorporale puse la dispoziţia
asocierii,
acestea sunt cuprinse în evidenţa contabilă a celui care le
deţine în
proprietate. (4)
Cheltuielile şi
veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în
participaţie se
contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform
prevederilor
contractului de asociere, cu respectarea prevederilor pct. 13. La
sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi
veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază de decont
fiecărui
asociat, în vederea înregistrării acestora în
contabilitatea proprie. (5) La
data
bilanţului, bunurile de natura stocurilor, creanţelor,
disponibilităţilor,
precum şi a datoriilor asocierii în participaţie, se
înscriu în situaţiile
financiare anuale ale asociatului care conduce evidenţa asocierii. Secţiunea
a 9-a – Conţinutul
notelor explicative la situaţiile financiare anuale. 266. -
Notele
explicative trebuie: a)
să prezinte
informaţii despre reglementările contabile care au stat la baza
întocmirii
situaţiilor financiare anuale şi despre politicile contabile folosite; b)
să ofere
informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în bilanţ, contul
de profit şi
pierdere şi, după caz, în situaţia modificărilor capitalurilor
proprii şi/sau
situaţia fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru
înţelegerea oricărora
dintre acestea. 9.1.
Politici
contabile. 267. - (1) Politicile contabile reprezintă
principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice
aplicate de
o entitate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare
anuale. Exemple
de politici contabile sunt următoarele:
alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor, reevaluarea
imobilizărilor
corporale sau păstrarea costului istoric al acestora, capitalizarea
dobânzii
sau recunoaşterea acesteia drept cheltuială, alegerea metodei de
evaluare a
stocurilor, contabilitatea stocurilor prin inventarul permanent sau
intermitent
etc. (2)
Administratorii
entităţii trebuie să aprobe politici contabile pentru operaţiunile
derulate,
inclusiv proceduri proprii pentru situaţiile prevăzute de legislaţie.
În cazul
entităţilor care nu au administratori, politicile contabile se aprobă
de
persoanele care au obligaţia gestionării entităţii respective. Aceste
politici trebuie elaborate având în vedere
specificul activităţii, de către specialişti în domeniul economic
şi tehnic,
cunoscători ai activităţii desfăşurate şi ai strategiei adoptate de
entitate. (3) La
elaborarea
politicilor contabile trebuie respectate principiile contabile generale
prevăzute de prezentele reglementări. (4)
Politicile
contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure
furnizarea, prin
situaţiile financiare anuale, a unor informaţii care trebuie să fie: a)
inteligibile; b)
relevante pentru
nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; şi c)
credibile în
sensul că: -
reprezintă fidel
activele, datoriile, poziţia financiară şi profitul sau pierderea
entităţii; -
sunt neutre; -
sunt prudente; -
sunt complete sub
toate aspectele semnificative; -
evenimentele şi
tranzacţiile sunt contabilizate şi prezentate conform principiului
prevalenţei
economicului asupra juridicului, atunci când a fost aplicat acest
principiu. 268. - (1) Modificarea politicilor contabile
este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat
informaţii mai
relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile entităţii. (2)
În cazul
modificării unei politici contabile, entitatea trebuie să menţioneze
în notele
explicative natura modificării politicii contabile, precum şi motivele
pentru
care aplicarea noii politici contabile oferă informaţii credibile şi
mai
relevante, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică
contabilă
a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra
rezultatelor raportate
ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii entităţii. (3)
Nu
se consideră
modificări ale politicilor contabile: a)
adoptarea unei
politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care diferă ca fond
de
evenimentele sau tranzacţiile produse anterior; b)
adoptarea unei
politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii care nu au avut loc
anterior sau care au fost nesemnificative. 9.2.
Note
explicative. 9.2.1.
Prevederi generale. 269. - (1) Pe lângă informaţiile cerute
conform prevederilor din celelalte secţiuni ale prezentelor
reglementări,
notele explicative trebuie să cuprindă şi informaţii referitoare la
aspectele
prevăzute de prezenta secţiune. (2)
Notele
explicative
se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din
situaţiile financiare
anuale trebuie să existe informaţii aferente în notele
explicative. 270. -
Notele
explicative trebuie să cuprindă informaţii privind metodele de evaluare
aplicate diferitelor elemente din situaţiile financiare anuale şi
metodele
utilizate pentru calcularea ajustărilor de valoare. Pentru elementele
incluse
în situaţiile financiare anuale care sunt sau au fost iniţial
exprimate în
monedă străină (valută), trebuie prezentate bazele de conversie
utilizate
pentru a le exprima în moneda naţională. 271. - (1) În notele explicative trebuie
cuprinse, de asemenea, următoarele informaţii: a)
denumirea şi
sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care entitatea
deţine fie
direct, fie printr-o persoană care acţionează în nume propriu,
dar în contul
entităţii, interese de participare reprezentând un procent de
capital de cel
puţin 20%, prezentând: proporţia de capital deţinută, valoarea
capitalului şi
rezervelor, profitul sau pierderea entităţii respective pentru ultimul
exerciţiu financiar pentru care au fost aprobate situaţiile financiare
anuale.
Informaţiile privind capitalul, rezervele şi profitul sau pierderea
entităţii
în care se deţine interesul de participare pot fi omise dacă sunt
doar de o
importanţă neglijabilă în înţelesul pct. 9; b)
denumirea,
sediul principal sau sediul social şi forma juridică ale fiecăreia
dintre
entităţile la care entitatea este asociat cu răspundere nelimitată.
Aceste
informaţii pot fi omise dacă sunt doar de o importanţă neglijabilă
în înţelesul
pct. 9. (2)
Notele
explicative
trebuie să menţioneze: a)
denumirea şi
sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare
anuale
consolidate ale celui mai mare grup de entităţi din care face parte
entitatea
în calitate de filială; b)
denumirea şi
sediul social ale entităţii care întocmeşte situaţiile financiare
anuale
consolidate ale celui mai mic grup de entităţi din care face parte
entitatea în
calitate de filială şi care este, de asemenea, inclusă în grupul
de entităţi
prevăzut la lit. a); c)
locul de unde
pot fi obţinute copii ale situaţiilor financiare anuale consolidate
prevăzute
la lit. a) şi b), cu condiţia ca acestea să fie disponibile. 272. -
Trebuie să se
menţioneze, totodată, dacă situaţiile financiare anuale au fost
întocmite în
conformitate cu 273. -
Următoarele
informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de cât
ori este
necesar, pentru buna lor înţelegere: a)
denumirea
entităţii care face raportarea; b)
faptul că
situaţiile financiare anuale sunt proprii acesteia şi nu grupului; c)
data la care
s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile
financiare anuale; d)
moneda în care
sunt întocmite situaţiile financiare anuale; e)
exprimarea
cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei). 274. - (1) O entitate prezintă următoarele
date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în
situaţiile financiare
anuale: a)
locul principal
unde îşi desfăşoară activitatea, dacă este diferit de sediul
oficial; b)
o descriere a
naturii activităţii desfăşurate şi principalele domenii de activitate; c)
denumirea
societăţii-mamă şi cea a deţinătorului final în cadrul grupului
(dacă este
cazul); d)
orice altă
informaţie care, în opinia directorilor şi administratorilor,
ajută la
prezentarea unei imagini fidele asupra entităţii. (2)
Notele explicative
prezintă natura şi scopul comercial ale angajamentelor entităţii, care
nu sunt
incluse în bilanţ, şi impactul financiar al acelor angajamente
asupra
entităţii, atunci când riscurile sau beneficiile provenind din
asemenea
angajamente sunt semnificative şi în măsura în care
prezentarea unor asemenea
riscuri sau beneficii este necesară pentru evaluarea poziţiei
financiare a
entităţii. Relaţiile
cu entităţile afiliate. 275. –
Notele
explicative la situaţiile financiare anuale trebuie să prezinte
tranzacţiile
încheiate de entitate cu părţi legate, inclusiv suma acestor
tranzacţii, natura
relaţiei cu partea legată şi alte informaţii referitoare la tranzacţii,
necesare pentru o înţelegere a poziţiei financiare a entităţii,
dacă asemenea
tranzacţii sunt semnificative şi nu au fost încheiate în
condiţii normale de
piaţă. Informaţiile referitoare la tranzacţii individuale pot fi
agregate după natura
lor, cu excepţia cazului când informaţia separată este necesară
pentru o
înţelegere a efectelor tranzacţiilor cu entitatea legată, asupra
poziţiei
financiare a entităţii raportoare. 276. -
Partea legată are
semnificaţia prevăzută de Reglementările contabile conforme cu
Directiva a
VII-a a Comunităţilor Economice Europene. 9.2.2.
Informaţii referitoare la elementele de bilanţ. 277. -
Notele
explicative trebuie să cuprindă: a)
duratele de
viaţă utilă sau ratele de amortizare utilizate; b)
metodele de
amortizare utilizate; c)
creşterile de
valoare a imobilizărilor, cu indicarea separată a acelora apărute din
procesul
de dezvoltare internă; d)
valoarea
imobilizărilor necorporale în curs. 278. -
Atunci când
imobilizările necorporale prezentate în bilanţ cuprind cheltuieli
de
dezvoltare, în notele explicative trebuie prezentate următoarele
informaţii: a)
perioada pe
parcursul căreia valoarea cheltuielilor imobilizate este sau urmează să
fie
amortizată; şi b)
motivele care au
determinat recunoaşterea acestora ca active (beneficii economice
viitoare
etc.). 279. -
În cazul în care
fondul comercial achiziţionat de către o entitate este prezentat
în bilanţ la
imobilizări necorporale, atunci perioada aleasă pentru amortizarea
acestuia şi
motivele pentru care a fost aleasă acea perioadă trebuie să fie
prezentate în
notele explicative. 280. - (1) Notele explicative trebuie să
prezinte, pentru fiecare grupă de imobilizări corporale, următoarele
informaţii: a)
bazele de
evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute (cost
istoric sau
valoare reevaluată). Dacă s-au folosit baze diferite de evaluare,
atunci
trebuie prezentată pentru fiecare grupă în parte valoarea
contabilă brută a
respectivei grupe; b)
metodele de
amortizare folosite; c)
valoarea
imobilizărilor corporale în curs. (2)
În cazul în care
elementele imobilizărilor corporale sunt exprimate la valori
reevaluate,
trebuie prezentate data şi condiţiile de efectuare a reevaluării. 281. - (1) Se menţionează existenţa oricăror
certificate de participare, obligaţiuni convertibile sau valori
mobiliare sau
drepturi similare, cu indicarea numărului acestora şi a drepturilor pe
care le
conferă. (2)
Prezentarea în
notele explicative a informaţiilor de la alin. (1) la imobilizări
financiare
sau investiţii pe termen scurt se face în funcţie de intenţia
entităţii cu
privire la durata deţinerii titlurilor de valoare, de până la un
an sau mai
mult de un an. 282. -
O entitate
prezintă informaţii care să permită utilizatorilor situaţiilor sale
financiare
să evalueze importanţa instrumentelor financiare pentru poziţia şi
performanţa
sa financiară. 283. - (1) Se specifică toate situaţiile în
care entitatea a depus garanţii sau a gajat, respectiv a ipotecat
active
proprii pentru garantarea unor obligaţii în favoarea unui terţ,
menţionându-se,
de asemenea şi valoarea acestora. (2)
În cazul
existenţei de garanţii, o entitate prezintă: -
valoarea
contabilă a activelor financiare pe care le-a gajat drept garanţii
reale pentru
datorii sau datorii contingente; şi -
termenii şi condiţiile
aferente gajării. (3)
Când
o entitate
deţine garanţii reale şi are dreptul de a vinde sau regaja garanţia
reală în
lipsa imposibilităţii de respectare a obligaţiilor de către
proprietarul
garanţiei reale, aceasta prezintă: -
valoarea justă a
oricăror astfel de garanţii reale vândute sau regajate, şi dacă
entitatea are
sau nu obligaţia de a le returna; şi -
termenii şi
condiţiile asociate cu utilizarea garanţiilor reale. 284. -
Pentru
împrumuturile de plată recunoscute la data de raportare, o
entitate prezintă: -
detaliile
oricăror neexecutări ale obligaţiilor privind durata principalului,
dobânda,
condiţiile de rambursare a acelor împrumuturi de plată; -
încălcări ale
condiţiilor aferente acordului de împrumut, care permit
creditorului să
solicite rambursarea accelerată. Informaţiile nu se solicită dacă
încălcările
au fost remediate sau condiţiile împrumutului au fost renegociate
la data de
raportare sau înainte de aceasta; -
valoarea
contabilă a împrumuturilor de plată, pentru care nu a fost
onorată obligaţia la
data de raportare; şi -
dacă obligaţia
neexecutată a fost remediată sau dacă au fost renegociate condiţiile
împrumuturilor de plată, înainte ca situaţiile financiare
să fie autorizate
pentru emitere. 285. - (1) Se prezintă în notele explicative
costul de achiziţie sau costul de producţie al stocurilor evidenţiate
în bilanţ
şi metodele de evaluare a stocurilor. (2)
Dacă, în situaţii
excepţionale, administratorii decid să modifice metoda de evaluare
pentru un
anumit element de stocuri sau alte active fungibile, trebuie prezentate
următoarele informaţii: a)
motivul
modificării metodei; şi b)
efectul
financiar asupra rezultatului exerciţiului financiar. 286. -
Trebuie
prezentată, de asemenea, valoarea stocurilor gajate în contul
datoriilor. 287. -
O entitate
trebuie să prezinte în notele explicative subclasificări ale
creanţelor
prezentate în bilanţ, clasificate într-o manieră
corespunzătoare activităţii
desfăşurate, iar sumele de încasat de la entităţile afiliate şi
întreprinderile
asociate trebuie prezentate separat. 288. -
În notele
explicative se menţionează sumele datorate de entitate care devin
exigibile
după o perioadă mai mare de cinci ani, precum şi valoarea totală a
datoriilor
entităţii acoperite cu garanţii reale depuse de aceasta, cu indicarea
naturii
şi formei garanţiilor. Aceste informaţii trebuie prezentate distinct
pentru
fiecare element bilanţier de natura datoriilor, potrivit formatului de
bilanţ
prevăzut de prezentele reglementări. 289. - (1) În cazul în care entitatea a emis
pe parcursul exerciţiului financiar valori mobiliare, se prezintă
următoarele
informaţii: a)
tipul valorilor
mobiliare emise; b)
pentru fiecare
categorie de valori mobiliare emise: valoarea de emisiune şi suma
primită. (2)
În cazul în care
obligaţiunile emise de o entitate sunt deţinute de o persoană
nominalizată sau
împuternicită de către acea entitate, în notele explicative
se menţionează
valoarea nominală a obligaţiunilor respective şi valoarea contabilă a
acestora. 290. -
În cazul
obligaţiilor pentru care nu s-au constituit provizioane, se prezintă
următoarele informaţii: a)
valoarea exactă
sau estimată a acelei obligaţii; b)
natura juridică
a obligaţiei şi efectul acesteia; c)
dacă entitatea a
depus o garanţie semnificativă cu privire la acea obligaţie şi,
în caz
afirmativ, natura acelei garanţii. 291. - (1) De asemenea, se prezintă informaţii
referitoare la alte obligaţii financiare viitoare pentru care nu s-au
constituit provizioane, dar care sunt relevante pentru a aprecia
situaţia
economică a entităţii. (2)
Pentru
orice
garanţie semnificativă care a fost constituită trebuie făcută o
prezentare
detaliată. Valoarea totală a oricăror angajamente financiare, în
cazul în care
nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi recunoscute în
bilanţ, trebuie să fie
prezentate în mod clar în notele explicative, în
măsura în care aceste
informaţii sunt utile pentru evaluarea poziţiei financiare a entităţii. (3)
Orice angajamente
privind pensiile şi entităţile afiliate trebuie prezentate distinct. 292. -
Dacă în timpul
exerciţiului financiar o sumă este transferată la sau de la
provizioane,
următoarele informaţii se prezintă în notele explicative: a)
valoarea
provizioanelor la începutul exerciţiului financiar; b)
sumele cu care
provizioanele au fost majorate sau diminuate în cursul
exerciţiului financiar; c)
natura, sursa
sau destinaţia oricăror astfel de transferuri; d)
valoarea
provizioanelor la sfârşitul exerciţiului financiar. 293. -
Referitor la
capitalul entităţii se oferă următoarele informaţii: a)
dacă entitatea
nu are capital autorizat, valoarea capitalului subscris; b)
dacă, conform
actului de înfiinţare, entitatea are capital autorizat, valoarea
acestuia,
precum şi valoarea capitalului subscris în momentul
înfiinţării entităţii sau
în momentul autorizării entităţii pentru începerea
activităţii şi în momentul
oricărei modificări a capitalului autorizat; c)
numărul şi
valoarea acţiunilor subscrise în cursul exerciţiului financiar
în limitele unui
capital autorizat. În
înţelesul prezentelor reglementări, prin capital
autorizat se înţelege suma maximă a capitalului subscris potrivit
statutului
sau adunării generale; d)
dacă există mai
multe clase de acţiuni sau părţi sociale, numărul şi valoarea nominală
pentru
fiecare clasă. În
înţelesul prezentelor reglementări, prin clasă de
acţiuni sau părţi sociale se înţelege o grupare în funcţie
de caracteristicile
acestora, stabilite potrivit legii. 294. -
În cazul în care
capitalul social cuprinde şi acţiuni răscumpărabile, se furnizează
următoarele
informaţii: a)
data cea mai
apropiată şi data limită la care entitatea poate răscumpăra
respectivele
acţiuni; b)
dacă acele
acţiuni trebuie răscumpărate obligatoriu sau dacă răscumpărarea este la
alegerea entităţii sau a acţionarilor; c)
dacă trebuie
plătită o primă de răscumpărare şi, în caz afirmativ, care este
valoarea
acesteia. 295. -
În ceea ce
priveşte eventualele drepturi legate de distribuirea acţiunilor, se
furnizează
următoarele informaţii: a)
numărul,
descrierea şi valoarea acţiunilor care fac obiectul exercitării acestor
drepturi; b)
perioada pe
parcursul căreia drepturile pot fi exercitate; c)
preţul care
trebuie plătit pentru acţiunile distribuite. 296. -
Pentru fiecare
categorie de rezerve inclusă în capitalurile proprii, se descrie
natura sa şi
scopul pentru care a fost constituită. 9.2.3.
Informaţii referitoare la elementele din contul
de profit şi pierdere. 297. - (1) Notele explicative trebuie să
cuprindă informaţii privind cifra de afaceri netă, defalcată pe
segmente de
activităţi şi pe pieţe geografice, în măsura în care aceste
segmente şi pieţe
diferă substanţial unele faţă de altele, ţinând seama de modul de
organizare a
vânzării de produse şi a furnizării de servicii rezultate din
activităţile
curente ale entităţii. (2)
Entităţile
prevăzute la pct. 3 alin. (2) din prezentele reglementări pot să nu
prezinte
informaţiile menţionate la alin. (1), cu respectarea îndeplinirii
condiţiilor
prevăzute la pct. 7 alin. (1). (3)
Prin segment de
activitate se înţelege o componentă distinctă a entităţii care
este angajată în
furnizarea unui produs individual sau a unui serviciu, sau a unui grup
de
produse sau servicii conexe şi care este subiectul riscurilor şi
beneficiilor
care sunt diferite de cele din alte segmente de activitate. Factorii
care vor fi luaţi în considerare în
determinarea caracterului conex al produselor sau serviciilor sunt: a)
natura
produselor şi serviciilor; b)
natura
proceselor de producţie; c)
tipul sau clasa
de clienţi pentru produse sau servicii; d)
metodele
utilizate pentru distribuirea produselor sau furnizarea serviciilor; şi e)
dacă este
posibil, caracterul mediului economic. (4) Un
segment
geografic este o componentă distinctă a unei entităţi care este
angajată în
furnizarea de produse şi servicii într-un mediu economic specific
şi care este
subiectul riscurilor şi beneficiilor care sunt diferite de acelea ale
componentelor care operează în alte medii economice. Factorii
care vor fi luaţi în considerare în
identificarea segmentelor geografice includ: a)
similaritatea
condiţiilor economice şi politice; b)
legătura între
operaţiile din diferite zone geografice; c)
apropierea
operaţiilor; d)
riscuri speciale
asociate operaţiilor dintr-un domeniu specific; e)
reguli de
control privind schimbul valutar; şi f)
riscurile
valutare aferente. Riscurile
şi beneficiile unei entităţi sunt
influenţate atât de localizarea geografică a operaţiilor
desfăşurate (locul
unde sunt produse bunurile), cât şi de localizarea pieţelor
acesteia (locul
unde sunt vândute produsele). (5) Un
singur segment
de activitate nu include produse şi servicii cu riscuri şi beneficii ce
diferă
în mod semnificativ. În mod similar, un segment geografic
nu include operaţii
în medii economice cu riscuri şi beneficii ce diferă în mod
semnificativ. 298. -
Informaţiile pe
segmente de raportare, respectiv segmente de activitate şi segmente
geografice,
sunt elaborate conform politicilor contabile adoptate pentru
întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare anuale. 299. -
Se prezintă în
mod distinct totalul onorariilor percepute, aferente exerciţiului
financiar, de
auditorul statutar sau firma de audit pentru auditul statutar al
situaţiilor
financiare anuale, totalul onorariilor percepute pentru alte servicii
de
asigurare, totalul onorariilor percepute pentru servicii de consultanţă
fiscală
şi totalul onorariilor percepute pentru orice alte servicii decât
cele de audit
statutar. 300. - (1) În notele explicative trebuie
incluse informaţii privind numărul mediu de persoane angajate în
cursul
exerciţiului financiar, defalcat pe categorii şi, dacă acestea nu sunt
prezentate
distinct în contul de profit şi pierdere, cheltuielile cu
personalul aferente
exerciţiului financiar, defalcate conform pct. 32 alin. (1),
rândul 6; (2) Se
menţionează
suma indemnizaţiilor acordate în exerciţiul financiar membrilor
organelor de
administraţie, conducere şi de supraveghere în virtutea
responsabilităţilor
acestora, precum şi orice angajamente generate sau asumate privind
pensiile
pentru foştii membri ai acestor organe, indicându-se valoarea
totală a
angajamentelor pentru fiecare categorie. (3)
Entităţile
prevăzute la pct. 3 alin. (2) din prezentele reglementări pot să nu
prezinte
informaţiile de la alin. (2), dacă prezentarea lor face posibilă
identificarea
situaţiei unui anumit membru al organelor de administraţie, conducere
şi de
supraveghere, cu respectarea condiţiilor prevăzute la pct. 7 alin. (1). 301. -
Se prezintă suma
avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor de
administraţie,
conducere şi de supraveghere, cu indicarea ratelor dobânzii,
principalelor
condiţii şi a oricăror sume restituite, precum şi a angajamentelor
asumate în
numele acestora sub forma garanţiilor de orice fel, cu indicarea
totalului pe
fiecare categorie. 302. -
Se prezintă
măsura în care calcularea profitului sau pierderii exerciţiului
financiar a fost
afectată de o evaluare a elementelor care, prin derogare de la
principiile
contabile generale şi regulile de evaluare prevăzute de prezentele
reglementări, a fost efectuată în exerciţiul financiar curent sau
într-un
exerciţiu financiar precedent în vederea obţinerii de facilităţi
fiscale.
Atunci când influenţa unei asemenea evaluări asupra cheltuielilor
viitoare cu
impozitul pe profit este semnificativă, trebuie prezentate detalii. 303. - (1) Se prezintă diferenţa dintre
cheltuiala cu impozitul pe profit/venit aferentă exerciţiului financiar
curent
şi exerciţiilor financiare precedente şi suma impozitelor rămasă de
plată
pentru aceste exerciţii, cu condiţia că această diferenţă să fie
semnificativă
pentru obligaţiile fiscale viitoare. (2) De
asemenea, se include
reconcilierea dintre rezultatul contabil al exerciţiului financiar şi
rezultatul fiscal, aşa cum este prezentat în declaraţia de
impozit pe profit. 304. -
În notele
explicative trebuie să se prezinte separat propunerea de repartizare a
profitului net pe destinaţii, astfel: a)
sumele
repartizate la rezerve; b)
sumele
repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi; c)
dividende; d)
alte
repartizări. Secţiunea
a 10-a –
Conţinutul raportului administratorilor. 305. - (1) Consiliul de administraţie
elaborează pentru fiecare exerciţiu financiar un raport, denumit
în continuare
raportul administratorilor, care cuprinde cel puţin o prezentare fidelă
a
dezvoltării şi performanţei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale
financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi
incertitudini cu
care se confruntă. (2)
Prezentarea de mai
sus este o analiză echilibrată şi cuprinzătoare a dezvoltării şi
performanţei
activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, corelată cu
dimensiunea
şi complexitatea activităţilor. (3) Se
vor face
prezentări de informaţii cu privire la respectarea condiţiilor de
capital
propriu, prevăzute de legislaţia în vigoare privind societăţile
comerciale. (4)
De
asemenea, în
raportul administratorilor trebuie cuprinse informaţii referitoare la
controlul
intern, aşa cum acesta este prezentat la Secţiunea 11 "Controlul
intern" din prezentele reglementări. (5)
În măsura în care
este necesar pentru a înţelege dezvoltarea entităţii, performanţa
sau poziţia sa
financiară, analiza cuprinde indicatori financiari şi, atunci
când este cazul,
indicatori nefinanciari-cheie de performanţă, relevanţi pentru
activităţi
specifice, inclusiv informaţii despre aspecte privind mediul
înconjurător şi
angajaţii. (6)
În furnizarea
analizei sale, raportul administratorilor include, atunci când
este cazul,
referiri şi explicaţii suplimentare privind sumele raportate în
situaţiile
financiare anuale. 306. - (1) Raportul administratorilor oferă,
de asemenea, informaţii despre: a)
evenimente
importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar; b)
dezvoltarea
previzibilă a entităţii; c)
activităţile din
domeniul cercetării şi dezvoltării; d)
informaţii
privind achiziţiile propriilor acţiuni, şi anume: -
motivele
achiziţiilor efectuate în cursul exerciţiului financiar; -
numărul şi
valoarea acţiunilor achiziţionate şi înstrăinate în cursul
exerciţiului
financiar şi proporţia din capitalul subscris pe care acestea o
reprezintă; -
în cazul
achiziţiei şi înstrăinării cu titlu oneros, contravaloarea
acţiunilor; -
numărul şi
valoarea nominală a tuturor acţiunilor achiziţionate şi deţinute de
entitate şi
proporţia din capitalul subscris pe care acestea o reprezintă; e)
existenţa de
sucursale ale entităţii; f)
utilizarea de
către entitate a instrumentelor financiare, în cazul în
care sunt semnificative
pentru evaluarea activelor sale, datoriilor, poziţiei financiare şi a
profitului sau pierderii: -
obiectivele şi
politicile entităţii în materie de gestiune a riscului financiar,
inclusiv politica
sa de acoperire împotriva riscurilor pentru fiecare tip major de
tranzacţie
previzionată pentru care se utilizează contabilitatea de acoperire
împotriva
riscurilor, şi -
expunerea
entităţii la riscul de piaţă, riscul de credit, riscul de lichiditate
şi la
riscul fluxului de numerar. (2)
Scopul
acestor
prezentări este de a furniza informaţii care să ajute la
înţelegerea mai bună a
semnificaţiei instrumentelor financiare bilanţiere sau extrabilanţiere
asupra
situaţiei financiare a unei entităţi, rezultatelor activităţii ei şi
fluxurilor
de numerar şi de a ajuta în evaluarea sumelor, momentului
apariţiei şi gradului
de siguranţă a fluxurilor de numerar viitoare asociate cu acele
instrumente. Prezentările
cerute oferă informaţii pentru a-i ajuta
pe utilizatorii situaţiilor financiare în evaluarea gradului de
risc aferent
instrumentelor financiare, recunoscute sau nu în bilanţ. (3)
Tranzacţiile
cu
instrumente financiare pot avea ca rezultat pentru o entitate asumarea
sau
transferarea către alte părţi a unuia sau mai multora dintre riscurile
financiare descrise mai jos. a)
Riscul de piaţă
cuprinde trei tipuri de risc: -
riscul valutar -
este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze din
cauza
variaţiilor cursului de schimb valutar; -
riscul ratei
dobânzii la valoarea justă - este riscul ca valoarea unui
instrument financiar
să fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii; -
riscul de preţ -
este riscul ca valoarea unui instrument financiar să fluctueze ca
rezultat al
schimbării preţurilor pieţei, chiar dacă aceste schimbări sunt cauzate
de
factori specifici instrumentelor individuale sau emitentului acestora,
sau
factori care afectează toate instrumentele tranzacţionate pe piaţă. Termenul
"risc de piaţă" încorporează nu
numai potenţialul de pierdere, dar şi cel de câştig. b)
Riscul de credit
- este riscul ca una dintre părţile instrumentului financiar să nu
execute
obligaţia asumată, cauzând celeilalte părţi o pierdere financiară. c)
Riscul de
lichiditate - (numit şi riscul de finanţare), este riscul ca o entitate
să
întâlnească dificultăţi în procurarea fondurilor
necesare pentru îndeplinirea
angajamentelor aferente instrumentelor financiare. Riscul de
lichiditate poate
rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o
valoare
apropiată de valoarea sa justă. d)
Riscul ratei
dobânzii la fluxul de numerar - este riscul ca fluxurile de
numerar viitoare să
fluctueze din cauza variaţiilor ratelor de piaţă ale dobânzii. De
exemplu, în
cazul unui instrument de împrumut cu rată variabilă, astfel de
fluctuaţii
constau în schimbarea ratei dobânzii efective a
instrumentului financiar, fără
o schimbare corespondentă a valorii sale juste. O
entitate trebuie să prezinte obiectivele şi
politicile de gestionare a riscului, inclusiv politicile de acoperire a
acestuia. 307. - (1) În cazul entităţilor ale căror
valori mobiliare - în totalitate sau o parte din aceste titluri -
sunt admise
la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi care fac obiectul unei
oferte
publice de achiziţie, astfel cum acestea sunt definite în
legislaţia în vigoare
privind piaţa de capital, raportul administratorilor trebuie să
cuprindă
următoarele informaţii detaliate despre: a)
structura
capitalului lor, inclusiv valorile mobiliare care nu sunt admise la
tranzacţionare
pe o piaţă reglementată, cu indicarea claselor diferite de acţiuni şi,
dacă
este cazul, pentru fiecare clasă de acţiuni, drepturile şi obligaţiile
ataşate
clasei respective şi procentul din capitalul social total pe care
îl
reprezintă; b)
orice restricţii
legate de transferul de valori mobiliare, cum ar fi limitările privind
deţinerea de titluri de valoare sau necesitatea de a obţine aprobarea
entităţii
sau a altor deţinători de valori mobiliare; c)
deţinerile
semnificative directe şi indirecte de acţiuni (inclusiv deţinerile
indirecte
prin structuri piramidale şi deţineri încrucişate de acţiuni, aşa
cum acestea
sunt definite în reglementările în vigoare privind piaţa de
capital); d)
deţinătorii
oricăror valori mobiliare cu drepturi speciale de control şi o
descriere a
acestor drepturi; e)
sistemul de
control al oricărei scheme de acordare de acţiuni salariaţilor, dacă
drepturile
de control nu se exercită direct de către salariaţi; f)
orice restricţii
privind drepturile de vot, cum ar fi limitările drepturilor de vot ale
deţinătorilor unui procent stabilit sau număr de voturi, termenele de
exercitare a drepturilor de vot sau sistemele prin care,
cooperând cu
entitatea, drepturile financiare ataşate valorilor mobiliare sunt
separate de
deţinerea de valori mobiliare; g)
orice acorduri
dintre acţionari care sunt cunoscute de către entitate şi care pot avea
ca
rezultat restricţii referitoare la transferul valorilor mobiliare
şi/sau la
drepturile de vot; h)
regulile care
prevăd numirea sau înlocuirea membrilor consiliului de
administraţie şi
modificarea actelor constitutive ale entităţii; i)
puterile
membrilor consiliului de administraţie şi, în special, cele
referitoare la
emiterea sau răscumpărarea de acţiuni; j)
orice acorduri
semnificative la care entitatea este parte şi care intră în
vigoare, se
modifică sau încetează în funcţie de o modificare a
controlului entităţii ca
urmare a unei oferte publice de achiziţie, şi efectele rezultate din
aceasta,
cu excepţia cazului în care prezentarea acestor informaţii ar
prejudicia grav
entitatea. Această
excepţie nu se aplică în cazul în care
entitatea este obligată în mod special să prezinte asemenea
informaţii conform
altor cerinţe legale; k)
orice acorduri
dintre entitate şi membrii consiliului său de administraţie sau
salariaţi, prin
care se oferă compensări dacă aceştia demisionează sau sunt concediaţi
fără un
motiv rezonabil sau dacă relaţia de angajare încetează din cauza
unei oferte
publice de achiziţie. Informaţiile
de mai sus vor fi prezentate într-o secţiune
distinctă a raportului administratorilor, referitoare la guvernanţa
corporativă. (2)
De
asemenea, o
entitate ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o
piaţă
reglementată, astfel cum aceasta este definită în legislaţia
în vigoare privind
piaţa de capital, va include în cadrul aceleiaşi secţiuni
referitoare la
guvernanţa corporativă o declaraţie care va cuprinde cel puţin
următoarele
informaţii: a)
o trimitere la: -
codul de
guvernanţă corporativă care se aplică entităţii şi/sau codul de
guvernanţă
corporativă pe care entitatea a decis să îl aplice voluntar.
Entitatea va
indica prevederile care sunt disponibile public; şi/sau -
toate
informaţiile relevante referitoare la practicile de guvernanţă
corporativă
aplicate în plus faţă de cerinţele legislaţiei naţionale.
În acest caz,
entitatea va face disponibile public practicile sale de guvernanţă
corporativă; b)
în măsura în
care, potrivit legislaţiei naţionale, entitatea se îndepărtează
de la codul de
guvernanţă corporativă care i se aplică sau pe care a ales să îl
aplice, o
explicaţie a acesteia privind părţile din cod pe care nu le aplică şi
motivele
neaplicării; c)
o descriere a
principalelor caracteristici ale controlului intern şi a sistemelor de
gestionare a riscurilor, în relaţie cu procesul de raportare
financiară; d)
modul de
desfăşurare a adunării generale a acţionarilor şi atribuţiile-cheie ale
acesteia, precum şi o descriere a drepturilor acţionarilor şi a modului
cum
acestea pot fi exercitate; e)
structura şi
modul de operare ale organelor de administraţie, conducere şi
supraveghere şi
ale comitetelor acestora. (3)
Membrii
organelor
de administraţie, conducere şi supraveghere ale entităţii au obligaţia
colectivă de a asigura ca situaţiile financiare anuale şi raportul
administratorilor
să fie întocmite şi publicate în conformitate cu legislaţia
naţională. 308.
-
Raportul
administratorilor se aprobă de consiliul de administraţie şi se
semnează în
numele acestuia de preşedintele consiliului. Secţiunea
a 11-a –
Controlul intern. 309. - (1) În înţelesul prezentelor
reglementări, controlul intern al entităţii vizează asigurarea: -
conformităţii cu
legislaţia în vigoare; -
aplicării
deciziilor luate de conducerea entităţii; -
bunei funcţionări
a activităţii interne a entităţii; -
fiabilităţii
informaţiilor financiare; -
eficacităţii
operaţiunilor entităţii; -
utilizării
eficiente a resurselor; -
prevenirii şi
controlul riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate etc. Ca
urmare, procedurile de control intern au ca
obiectiv: -
pe de o parte,
urmărirea înscrierii activităţii entităţii şi a comportamentului
personalului
în cadrul definit de legislaţia aplicabilă, valorile, normele şi
regulile
interne ale entităţii; -
pe de altă parte,
verificarea dacă informaţiile contabile, financiare şi de gestiune
comunicate
reflectă corect activitatea şi situaţia entităţii. (2)
În contextul
situaţiilor financiare anuale consolidate, aria controlului intern
contabil şi
financiar se referă la societăţile cuprinse în consolidare. (3)
Controlul intern
se aplică pe tot parcursul operaţiunilor desfăşurate de entitate,
astfel: a)
anterior
realizării operaţiunilor, cu ocazia elaborării bugetului, ceea ce va
permite,
ulterior realizării operaţiunilor, controlul bugetar; b)
în timpul
operaţiunilor, de exemplu, sub aspectul determinării procentului de
realizare
fizică a producţiei în curs de execuţie sau a procentului de
rebuturi
înregistrate; c)
după finalizarea
operaţiunilor, caz în care verificarea este destinată, de
exemplu, să analizeze
rentabilitatea operaţiunilor şi să constate existenţa conformităţii sau
a
eventualelor anomalii, care trebuie corectate. 310. - (1) Controlul intern cuprinde
componente strâns legate, respectiv: - o
definire clară
a responsabilităţilor, resurse şi proceduri adecvate, modalităţi şi
sisteme de
informare, instrumente şi practici corespunzătoare; -
difuzarea internă
de informaţii pertinente, fiabile, a căror cunoaştere permite fiecăruia
să-şi
exercite responsabilităţile; -
un sistem care
urmăreşte, pe de o parte, analizarea principalelor riscuri
identificabile în
ceea ce priveşte obiectivele entităţii şi, pe de altă parte, asigurarea
existenţei de proceduri de gestionare a acestor riscuri; -
activităţi
corespunzătoare de control, pentru fiecare proces, concepute pentru a
reduce
riscurile susceptibile să afecteze realizarea obiectivelor entităţii; - o
supraveghere
permanentă a dispozitivului de control intern, precum şi o examinare a
funcţionării sale. (2)
Scopul controlului
intern este să asigure coerenţa obiectivelor, să identifice
factorii-cheie de
reuşită şi să comunice conducătorilor entităţii, în timp real,
informaţiile
referitoare la performanţe şi perspective. Indiferent de natura sau
mărimea
entităţii, eforturile depuse pentru aplicarea unui control intern
satisfăcător
sunt legate de aplicarea unor bune practici. 311. -
Politica de
resurse umane a entităţii trebuie să urmărească aspecte precum
recrutarea de
personal calificat, gestionarea carierelor, formarea continuă, evaluări
individuale, consilierea salariaţilor, promovări şi acţiuni corectoare. 312. -
Activităţile de
control fac parte integrantă din procesul de gestiune prin care
entitatea
urmăreşte atingerea obiectivelor propuse. Controlul vizează aplicarea
normelor
şi procedurilor de control intern, la toate nivelele ierarhice şi
funcţionale:
aprobare, autorizare, verificare, evaluarea performanţelor
operaţionale,
securizarea activelor, separarea funcţiilor. 313. -
Evaluarea
controlului intern pleacă de la aspecte precum: -
existenţa de
ghiduri şi manuale de proceduri; -
garantarea
evoluţiei sistemului de control intern; -
asigurarea
posibilităţii accesului la sistem pentru controlul extern; -
asigurarea
posibilităţii confruntării descrierii teoretice cu realitatea. 314. - (1) În cadrul unui mediu informatizat,
controlul intern pleacă de la aspecte precum: -
existenţa unei
strategii informatice formalizate, elaborate cu implicarea conducerii
operaţionale; -
implicarea
conducerii şi sensibilizarea sa faţă de riscurile crescute sau generate
de
informatică; -
alocarea de
resurse care demonstrează capacitatea sistemului informatic de a-şi
atinge
obiectivele; -
recrutarea de
personal cu un nivel de competenţă adaptat tehnologiilor utilizate şi
existenţa
unui plan de formare continuă care trebuie să permită o actualizare a
cunoştinţelor. (2)
Elementele de risc
specifice, introduse de utilizarea informaticii, se referă la evaluarea
unor
aspecte precum: -
nivelul de
dependenţă a entităţii de sistemul său informatic, cu influenţă asupra
continuităţii exploatării, atunci când dependenţa este prea mare; -
nivelul de
confidenţialitate a informaţiilor vehiculate de sistem; -
obligaţia de
respectare a dispoziţiilor în vigoare referitoare la fiscalitate,
protecţia
persoanelor, proprietatea intelectuală sau reglementări specifice
anumitor
sectoare de activitate. 315. - (1) Controlul intern contabil şi
financiar al entităţii se aplică în vederea asigurării unei
gestiuni contabile
şi a unei urmăriri financiare a activităţilor sale, pentru a răspunde
obiectivelor definite. (2)
Controlul
intern
contabil şi financiar este un element major al controlului intern. El
vizează
ansamblul proceselor de obţinere şi comunicare a informaţiei contabile
şi
financiare şi contribuie la realizarea unei informaţii fiabile şi
conforme
exigenţelor legale. Ca
şi controlul intern în general, el se sprijină pe
un sistem cuprinzând în special elaborarea şi aplicarea
politicilor şi
procedurilor în domeniu, inclusiv a sistemului de supraveghere şi
control. (3)
Controlul intern
contabil şi financiar vizează asigurarea: -
conformităţii
informaţiilor contabile şi financiare publicate, cu regulile aplicabile
acestora; -
aplicării
instrucţiunilor elaborate de conducere în legătură cu aceste
informaţii; -
protejării
activelor; -
prevenirii şi
detectării fraudelor şi neregulilor contabile şi financiare; -
fiabilităţii
informaţiilor difuzate şi utilizate la nivel intern în scop de
control, în
măsura în care ele contribuie la elaborarea de informaţii
contabile şi
financiare publicate; -
fiabilităţii
situaţiilor financiare anuale publicate şi a altor informaţii
comunicate
pieţei. 316. - (1) În domeniul organizării generale,
trebuie să existe: - o
documentare
referitoare la principiile de contabilizare şi control al operaţiunilor; -
circuite de
informaţii vizând exhaustivitatea operaţiunilor, o centralizare
rapidă şi o
armonizare a datelor contabile, precum şi controale asupra aplicării
acestor
circuite; -
un calendar al
elaborării de informaţii contabile şi financiare difuzate în
cadrul grupului,
necesare pentru situaţiile financiare ale societăţii-mamă. 2) Sunt
necesare, de
asemenea: -
identificarea cu
claritate a persoanelor responsabile cu elaborarea informaţiilor
contabile şi
financiare publicate sau care participă la elaborarea situaţiilor
financiare; -
accesul fiecărui
colaborator implicat în procesul elaborării de informaţii
contabile şi
financiare, la informaţiile necesare controlului intern; -
instituirea unui
mecanism prin care să se asigure efectuarea controalelor; -
proceduri prin
care să se verifice dacă controalele au fost efectuate, să se
identifice
abaterile de la regulă şi să se poată remedia, dacă este necesar; -
existenţa unui
proces care urmăreşte identificarea resurselor necesare bunei
funcţionări a
funcţiei contabile; -
adaptarea
necesarului de personal şi a competenţelor acestuia la mărimea şi
complexitatea
operaţiunilor, ca şi la evoluţia nevoilor şi constrângerilor. 317.
Sub aspectul
regulilor contabile, trebuie avute în vedere: -
existenţa unui
manual de politici contabile; -
existenţa unei
proceduri de aplicare a acestui manual; -
existenţa de
controale prin care să se asigure respectarea manualului; -
cunoaşterea
evoluţiei legislaţiei contabile şi fiscale; -
efectuarea de
controale specifice asupra punctelor sensibile; -
identificarea şi
tratarea corespunzătoare a anomaliilor; -
adaptarea
programelor informatice la nevoile entităţii; -
conformitatea cu
regulile contabile; -
asigurarea
exactităţii şi exhaustivităţii înregistrărilor contabile; -
respectarea
caracteristicilor calitative ale informaţiilor cuprinse în
situaţiile
financiare, astfel încât să satisfacă nevoile
utilizatorilor; -
pregătirea
informaţiilor necesare consolidării grupului; -
definirea şi
distribuirea procedurilor de elaborare a situaţiilor financiare
consolidate,
către toate entităţile de consolidat. Secţiunea
a 12-a –
Auditarea sau verificarea situaţiilor financiare anuale. 318. - (1) Situaţiile financiare anuale ale
entităţilor se auditează de către una sau mai multe persoane fizice sau
juridice autorizate în condiţiile legii. (2)
Auditorii statutari
îşi exprimă un punct de vedere referitor la gradul de
conformitate a raportului
administratorilor cu situaţiile financiare anuale pentru acelaşi
exerciţiu
financiar. 319. -
Entităţile
prevăzute la pct. 3 alin. (2) nu au obligaţia auditării situaţiilor
financiare
anuale, cu respectarea condiţiilor de la pct. 7 alin. (1). Situaţiile
financiare anuale ale acestor entităţi se verifică potrivit
prevederilor
legislaţiei în materie. 320. - (1) Raportul auditorilor statutari
cuprinde: a)
o introducere
care identifică cel puţin situaţiile financiare anuale care fac
obiectul
auditului statutar, împreună cu cadrul de raportare financiară
care a fost
aplicat la întocmirea acestora; b)
o descriere a
ariei auditului statutar, care identifică cel puţin standardele de
audit
conform cărora a fost efectuat auditul statutar; c)
o opinie de
audit care exprimă în mod clar opinia auditorilor statutari,
potrivit căreia
situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă conform cadrului
relevant
de raportare financiară şi, după caz, dacă situaţiile financiare anuale
respectă cerinţele legale; opinia de audit este fără rezerve, cu
rezerve, o
opinie contrară sau, dacă auditorii statutari nu au fost în
măsură să exprime o
opinie de audit, imposibilitatea exprimării unei opinii; d)
o referire la
aspectele asupra cărora auditorii statutari atrag atenţia, printrun
paragraf
distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve; e)
un punct de
vedere privind gradul de conformitate a raportului administratorilor cu
situaţiile financiare anuale pentru acelaşi exerciţiu financiar. (2)
Raportul se
semnează de către auditori statutari, persoane fizice, în numele
acestora sau
al auditorilor persoane juridice autorizate, după caz, şi se datează. Secţiunea
a 13-a –
Aprobarea, semnarea şi publicarea situaţiilor financiare anuale. 321. - (1) Situaţiile financiare anuale se
întocmesc şi se publică, potrivit legii, în moneda
naţională. (2)
Situaţiile
financiare anuale sunt semnate de persoanele în drept,
cuprinzând: -
numele şi
prenumele persoanei care le-a întocmit, înscrise în
clar; -
calitatea
acesteia (director economic, contabil-şef sau altă persoană desemnată
prin
decizie scrisă de administrator, persoană autorizată potrivit legii,
membră a
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România); -
numărul de
înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul. 322. -
Situaţiile
financiare anuale sunt supuse aprobării adunării generale a
acţionarilor sau
asociaţilor, potrivit legislaţiei în vigoare, pe baza raportului
administratorilor
pentru exerciţiul financiar în cauză şi a raportului de audit
semnat de
persoana responsabilă sau a raportului cenzorilor, după caz. 323. -
Situaţiile
financiare anuale, aprobate în mod corespunzător, împreună
cu raportul
administratorilor şi raportul de audit semnat de persoana responsabilă,
potrivit legii, sau raportul cenzorilor, se publică în
conformitate cu
legislaţia în vigoare. 324. -
Ori de câte ori
situaţiile financiare anuale şi raportul administratorilor se publică
în
întregime, acestea trebuie să fie reproduse în forma şi
conţinutul pe baza
cărora auditorii statutari sau persoanele care au efectuat verificarea,
după
caz, şi-au întocmit raportul lor. Acestea trebuie să fie
însoţite de textul
complet al raportului de audit sau al raportului de verificare, după
caz. 325. -
Dacă situaţiile
financiare anuale nu se publică în întregime, trebuie să se
indice faptul că
versiunea publicată este o formă prescurtată şi trebuie să se facă
trimitere la
oficiul registrului comerţului la care au fost depuse situaţiile
financiare
anuale. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu au
fost încă depuse,
acest lucru trebuie prezentat. Raportul de audit nu se publică, dar se
menţionează dacă a fost exprimată o opinie de audit fără rezerve, cu
rezerve
sau contrară, sau dacă auditorii statutari nu au fost în măsură
să exprime o
opinie de audit. De asemenea, se menţionează dacă raportul de audit
face
referire la aspecte asupra cărora auditorii statutari atrag atenţia
printr-un
paragraf distinct, fără ca opinia de audit să fie cu rezerve. 326. - (1) Împreună cu situaţiile financiare
anuale trebuie publicată propunerea de distribuire a profitului sau de
acoperire a pierderii contabile. (2)
Distribuirea
profitului sau acoperirea pierderii contabile se prezintă în
notele
explicative. Cap.
III – Prevederi
finale. 327.
- Pentru asigurarea informaţiilor
destinate sistemului instituţional al statului, Ministerul Finanţelor
Publice
poate solicita entităţilor depunerea unor raportări la unităţile sale
teritoriale.
Copyright 2002-2013 - S.C. "Provasbo" S.R.L. (Toate drepturile rezervate) Optimizat orice tip de browser pentru rezoluţie de 1024 x 768. |