|Legături utile| |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Legislaţia
societăţilor comerciale.
O.I.N.S.
nr. 337 din 20 aprilie 2007 privind actualizarea Clasificării
activităţilor din Economia Naţională - CAEN
Emitent:
Institutul
Naţional de Statistică Publicat
în: M.
Of. nr. 293 din 3 mai 2007 Data
intrării în
vigoare : 1 ianuarie 2008 (actualizat până la data de 15 mai 2011) Textul
iniţial a fost publicat în M. Of.
nr. 293 din 3 mai 2007. Aceasta este forma actualizată până la
data de 31
martie 2011, cu modificările şi completările aduse de În
temeiul ART.
1 -
Se aprobă actualizarea Clasificării
activităţilor din economia naţională - CAEN, potrivit anexei care face
parte
integrantă din prezentul ordin. ART.
2 -
Actualizarea prevăzută la art. 1 a fost
efectuată cu respectarea prevederilor Regulamentului Comisiei Europene
nr.
1.893/2006 de modificare a Regulamentului Consiliului Comunităţii
Economice
Europene nr. 3.037/90 privind Nomenclatorul Activităţilor din
Comunitatea
Europeană - NACE Rev. 2. ART.
3 -
Prezentul ordin intră în vigoare la data
de 1 ianuarie 2008. ART.
4 -
Prezentul ordin va fi publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I. Preşedintele
Institutului Naţional de
Statistică, Vergil Voineagu Bucureşti,
20 aprilie 2007. Nr. 337. ANEXĂ
-
CLASIFICAREA ACTIVITĂŢILOR DIN ECONOMIA NAŢIONALĂ Ediţie
revizuită CAEN Rev. 2
Introducere Ce
este CAEN? CAEN*1)
reprezintă acronimul
utilizat pentru a desemna clasificarea statistică naţională a
activităţilor
economice din România. Această clasificare a fost proiectată
pentru a permite
gruparea pe criterii de omogenitate a datelor referitoare la "unităţi
statistice",
cum ar fi, de exemplu, o uzină sau un grup de uzine ce constituie o
entitate
economică, o întreprindere. Clasificarea asigură baza pentru
pregătirea unei
game largi de date statistice (producţie, factori de producţie,
formarea de
capital şi tranzacţiile financiare) ale acestor unităţi. *1)
CAEN - Clasificarea activităţilor din
economia naţională. Ce
sunt clasificările statistice? O
clasificare statistică prezintă
următoarele caracteristici principale: a)
organizare ierarhică strictă şi detaliată care face posibilă culegerea
şi
prezentarea informaţiilor la diverse nivele de agregare (în
funcţie de
disponibilitatea datelor); b)
acoperirea exhaustivă a domeniului observat; c)
încadrarea fiecărui fenomen sau obiect analizat într-o
singură entitate de
clasificare (entităţi ce se exclud reciproc); d)
clasarea obiectelor analizate pe diverse ramuri ale clasificării este
guvernată
de principii metodologice omogene. Integrarea
clasificărilor la nivel internaţional. În
decursul utimului deceniu a avut loc o
revizuire completă a clasificărilor statistice internaţionale, iar
noile
clasificări au fost elaborate ca un sistem integrat de clasificări
statistice.
Astfel, diversele clasificări ale produselor au fost armonizate şi au
fost
corelate cu clasificările activităţilor economice, pe criteriul
originii
economice. Pe lângă această integrare la nivel mondial (în
principal, sub
auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite), alte organizaţii regionale,
de pildă
Uniunea Europeană sau ţările Americii de Nord, şi-au aliniat, în
grade
diferite, clasificările proprii la clasificările mondiale. Aceasta
a dat naştere unui sistem integrat
în care diversele clasificări au fost armonizate şi corelate la
nivel mondial,
la nivelul Uniunii Europene şi fiecare ţară a realizat sistemul
naţional
corespunzător. Comisia
de Statistică a Organizaţiei
Naţiunilor Unite (CS-ONU), cu sprijinul Grupului de experţi în
clasificări
internaţionale economice şi sociale, a elaborat o tipologie proprie de
clasificări în funcţie de gradul de integrare în sistemul
revizuit, respectiv
clasificări de referinţă, derivate şi conexe.
Clasificările
de referinţă sunt acele
clasificări economice şi sociale care reprezintă rezultatul unor
acorduri
internaţionale aprobate de Comisia de Statistică a Organizaţiei
Naţiunilor
Unite sau de alt organism competent, ca de exemplu Biroul Internaţional
al
Muncii (ILO), Fondul Monetar Internaţional (IMF), UNESCO etc., în
funcţie de
domeniul care face obiectul acestora. Clasificările de referinţă au
dobândit o
largă acceptare şi un acord oficial amplu şi sunt aprobate şi
recomandate ca
linii directoare pentru elaborarea altor clasificări. Un
exemplu de asemenea clasificare îl
reprezintă Clasificarea Industrială Internaţională Standard a
Naţiunilor Unite,
pentru toate activităţile economice, versiunea revizuită 4 (ISIC Rev.
4). Clasificările
derivate se bazează pe
clasificări de referinţă. Ele pot fi elaborate prin adoptarea
structurii şi
categoriilor din clasificarea de referinţă, şi atunci este posibilă
adăugarea
unor detalii suplimentare faţă de clasificările de referinţă, sau pot
fi
elaborate prin reorganizarea sau agregarea unor poziţii din una ori mai
multe
clasificări de referinţă. Clasificările
derivate sunt adesea
întocmite pentru utilizarea la nivel naţional sau multinaţional.
Un exemplu de
astfel de clasificare îl reprezintă clasificarea NACE Rev. 2 a
Uniunii
Europene. Clasificările
conexe sunt cele care se referă
parţial la clasificările de referinţă sau care sunt asociate cu
clasificările
de referinţă numai la anumite nivele ale structurii. Exemple de
asemenea
clasificări sunt Clasificarea Industrială Standard a Australiei şi Noii
Zeelande (ANZSIC) sau Sistemul Nord-American de Clasificare a
Industriei
(NAICS). De
ce sunt necesare revizuirile? Schimbarea
structurilor economice şi
tehnologiile noi generează noi activităţi şi produse care le depăşesc
ca
importanţă pe cele existente. Aceste schimbări reprezintă astfel o
provocare
constantă pentru clasificările statistice. Intervalele dintre revizuiri
nu
trebuie să fie prea lungi, deoarece relevanţa clasificării se
diminuează în
timp, dar nu trebuie să fie nici prea scurte, întrucât
afectează negativ
comparabilitatea datelor în timp. Orice revizuire a unei
clasificări, mai ales
dacă include şi modificări structurale, poate duce la întreruperi
în seriile de
timp. De
ce o revizuire acum? Avantajele
sistemului integrat descris mai
sus sunt unanim recunoscute. Totuşi, un astfel de sistem impune
restricţii
părţilor participante. Segmentul
referitor la bunuri
transportabile din ISIC/CPC (şi segmentul european conex din
NACE/CPA)*2) se
bazează pe Sistemul armonizat*3) (acronimul englez: HS). Atunci
când HS se
modifică, trebuie să se modifice şi celelalte clasificări. *2)
CPC - Clasificarea centrală a
produselor, utilizată de Organizaţia Naţiunilor Unite; CPA este
clasificarea
produselor asociate activităţilor, utilizată de Uniunea Europeană,
derivată din
CPC. *3)
Sistemul armonizat de codificare şi
descriere a mărfurilor elaborat şi actualizat de Organizaţia
Internaţională a
Vămilor (înfiinţată în 1952 sub denumirea de Consiliul de
Cooperare a Vămilor) O
modificare structurală majoră în CPA, la
nivelul de 4 cifre sau superior acestuia, depinde de o revizuire a NACE
Rev. 2,
deoarece CPA este direct legată, în structura sa, de NACE Rev. 2. NACE
Rev. 2 este legat în mod direct de
structura ISIC Rev. 4. Angajamentul de a menţine un sistem de
clasificări
corelat la nivel internaţional impune o revizuire a NACE Rev. 1.1
concomitent
cu ISIC Rev. 3.1. Prin
legăturile existente între
clasificările utilizate la nivel european şi clasificările naţionale,
acest
proces de revizuire a NACE Rev. 1.1 şi creare a versiunii NACE Rev. 2 a
impus
un proces similar pentru CAEN Rev. 1, finalizat prin ediţia revizuită a
acesteia, respectiv CAEN Rev. 2. Disponibilitatea
clasificărilor europene şi naţionale. RAMON,
serverul Eurostat conţinând
clasificări, are drept scop să pună la dispoziţie cât mai multe
informaţii în
legătură cu principalele clasificări statistice internaţionale
utilizate în
diverse domenii: analiză economică, mediu, învăţământ,
ocupaţii, conturi
naţionale etc. Sunt
disponibile informaţii care acoperă
următoarele aspecte: descriere generală; structura clasificărilor (care
constă
în coduri şi titluri); note explicative; tabele de corespondenţă
între
clasificări; documente metodologice, alte informaţii generale
referitoare la
clasificări. Ori
de câte ori sunt disponibile, informaţiile
sunt prezentate în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Obiectivul
este acela de a construi un loc
central de referinţă pentru utilizatorii care solicită diverse
informaţii
despre clasificările statistice internaţionale. ISIC/CPC
şi NACE/CPA, actualizate, sunt
disponibile pe serverul RAMON. Serverul
RAMON poate fi accesat public pe
Web la următoarea adresă: http://www.europa.eu.int/comm/eurostat/ramon/ SENIN,
serverul conţinând clasificările
naţionale elaborate de Institutul Naţional de Statistică, este pus la
dispoziţia utilizatorilor, pe site-ul INS, la rubrica Nomenclatoare
statistice. Sistemul
de codificare al clasificării CAEN. Sistemul
de codificare pentru CAEN Rev. 2
cuprinde: -
un prim nivel, constând în titluri identificate printr-un
cod alfabetic
(secţiuni); -
un al doilea nivel, constând în titluri identificate
printr-un cod numeric de
două cifre (diviziuni); -
un al treilea nivel, constând în titluri identificate
printr-un cod numeric de
3 cifre (grupe); -
un al patrulea nivel, constând în titluri identificate
printr-un cod numeric de
4 cifre (clase). Relaţia
cu alte clasificări de activităţi. CAEN
Rev. 2; NACE Rev. 2; CAEN Rev. 2; ISIC
Rev. 4 NACE
reprezintă Nomenclatorul de activităţi
utilizat în cadrul Comunităţii Europene. Actuala versiune a CAEN,
respectiv
CAEN Rev. 2, asigură un raport de 1:1 cu NACE Rev. 2. ISIC
Rev. 4 reprezintă Clasificarea
internaţională standard a activităţilor economice elaborată de Comisia
de
Statistică a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Având
în vedere raportul 1:1 dintre CAEN
Rev. 2 şi NACE Rev. 2, rezultă: -
CAEN Rev. 2 este o clasificare detaliată a ISIC Rev. 4; -
primul nivel din ISIC Rev. 4 (secţiune) este identic cu cel din CAEN
Rev. 2; -
la nivel de diviziune, CAEN Rev. 2 este identic cu ISIC Rev. 4; -
la nivel de grupă şi clasă, ISIC Rev. 4 este detaliat de CAEN Rev 2
în
conformitate cu cerinţele impuse de NACE Rev 2. Relaţia
cu clasificările de produse. CPSA
2008 Clasificarea
produselor şi serviciilor
asociate activităţilor, elaborată în conformitate cu prevederile Legătura
între CPSA 2008 şi CAEN Rev. 2
apare în cadrul codului CPSA. La toate nivelurile din CPSA 2008,
codificarea
primelor 4 cifre este identică cu cele 4 cifre ale clasei
corespunzătoare din
CAEN Rev. 2. PRODROM Nomenclatorul
de produse şi servicii
industriale este elaborat de Institutul Naţional de Statistică şi este
utilizat
pentru anchetele statistice de producţie. Nomenclatorul PRODROM este
armonizat
cu nomenclatorul PRODCOM utilizat în cadrul Comunităţii Europene
şi reprezintă
o detaliere a acestuia. Legătura
CAEN Rev. 2 cu PRODROM este
asigurată la nivel de 4 cifre (clasă), întrucât poziţiile
PRODROM au fost
realizate prin detalierea subclaselor elementare CPSA 2008. TVIR Tariful
vamal de import al României,
aprobat prin TVIR
este corelat cu PRODROM (fiecare
poziţie PRODROM are ataşat unul sau mai multe coduri TVIR)
asigurându-se
comparabilitatea rezultatelor din sfera producţiei cu cele din sfera
comerţului
exterior. Istoric CAEN Clasificarea
activităţilor din economia
naţională a fost elaborată de către Institutul Naţional de Statistică
(INS)
pentru o ordonare specifică a informaţiilor corespunzătoare cerinţelor
economiei de piaţă şi trecerii la sistemul conturilor naţionale. CAEN
substituie Clasificarea ramurilor
economiei naţionale - CREN utilizată în România din 1963
în baza HCM nr.
483/1962. Introducerea
CAEN în sistemul statistic şi
economic naţional a fost realizată treptat în perioada 1993-1997,
beneficiind
de colaborarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi Camerei
de
Comerţ şi Industrie a României. Omologarea
şi implementarea CAEN la nivel
naţional prin CAEN
a cunoscut în perioada 1997-2007 două
actualizări: -
în 2002 - actualizarea CAEN şi implementarea începând
cu 1 ianuarie 2003 a CAEN
Rev. 1 ( -
în 2007 - actualizarea CAEN şi implementarea începând
cu 1 ianuarie 2008 a CAEN
Rev. 2 ( Principiile
de elaborare a CAEN ţin seama
de corespondenţa cu clasificările internaţionale şi, în special,
cu cea
europeană (NACE), în cadrul unui sistem integrat. Prin
utilizarea CAEN, datele statistice
sunt culese pe baza aceleiaşi structuri de clasificare (naţională şi
europeană), CAEN fiind transpus direct în ISIC Rev. 4
(Clasificarea
internaţională standard a activităţilor elaborată de Comisia de
Statistică a
Organizaţiei Naţiunilor Unite) prin intermediul tabelelor de trecere. CAEN
Rev. 2 Având
în vedere necesităţile impuse de
evoluţia economiei româneşti şi principiile de armonizare cu
clasificările
europene, Institutul Naţional de Statistică a elaborat versiunea
revizuită a
CAEN, respectiv CAEN Rev. 2. Această
versiune asigură un raport de 1:1
între CAEN Rev. 2 şi NACE Rev. 2 (implementat la nivel european
începând cu 1
ianuarie 2008), raport necesar având în vedere atât
politica de globalizare,
cât şi dorinţa de a mări convergenţa dintre clasificările
europene şi cele
utilizate în ţările din America de Nord. Prin
această realizare se asigură armonizarea
totală cu cerinţele acquis-ului comunitar în domeniul
clasificărilor economice. Din
experienţa utilizării clasificării
CAEN, a reieşit că economia României nu prezintă particularităţi
faţă de
economia Uniunii Europene şi, în consecinţă, menţinerea unor
diferenţe între
CAEN Rev. 2 şi NACE Rev. 2 nu se justifică. CAEN
Rev. 2 este implementat începând cu 1
ianuarie 2008 prin prezentul ordin, în conformitate cu
prevederile Principii
utilizate în elaborarea CAEN. Criterii
pentru diviziuni şi grupe CAEN Principalele
criterii utilizate în
delimitarea diviziunilor şi a grupelor CAEN (nivel de detaliere de două
şi,
respectiv, 3 cifre) se referă la caracteristicile activităţilor
unităţilor
productive, care joacă un rol decisiv în determinarea gradului de
similitudine
dintre structurile unităţilor şi anumite relaţii economice.
Principalele
aspecte de grupare pentru activităţi sunt următoarele: (i)
caracterul bunurilor şi al serviciilor realizate; (ii)
utilizările cărora sunt destinate produsele şi serviciile; (iii)
mijloacele, procesul şi tehnologia de producţie. Ponderile
atribuite acestor criterii variază
de la un domeniu la altul. Într-un număr de cazuri, de exemplu:
industria
alimentară, textilă, de confecţii şi pielărie, industria construcţiilor
de
maşini şi echipamente şi domeniul serviciilor, criteriile sunt
atât de
echilibrate între ele, încât problema atribuirii
ponderilor îşi pierde
semnificaţia. În
cazul produselor intermediare,
componenţa fizică şi stadiul de fabricaţie capătă adesea o pondere
importantă. În
cazul produselor care implică procese de
producţie complicate, se acordă în mod frecvent prioritate
utilizării finale,
tehnologiei şi fluxului de producţie al produselor respective, în
detrimentul
compoziţiei fizice a produselor. Criterii
pentru clase CAEN Criteriile
privind maniera în care sunt
grupate activităţile în cadrul întreprinderilor ocupă locul
central în
definirea claselor (nivel de 4 cifre). Practic, clasele permit în
majoritatea
cazurilor caracterizarea sectorului economic al unităţilor de producţie
sau al
întreprinderilor în funcţie de tipul de activitate, iar din
alt punct de
vedere, toate unităţile clasificate într-o clasă sunt
asemănătoare în privinţa
tipului de activitate exercitată. Clasele
CAEN Rev. 2 sunt definite astfel
încât să fie îndeplinite cât mai bine
următoarele două condiţii: (i)
categoria de produse şi servicii care caracterizează o clasă dată să
reprezinte
marea masă a producţiei unităţilor clasificate în acea clasă; (ii)
o clasă să conţină unităţile care produc cea mai mare parte din
categoria de
mărfuri şi servicii ce o caracterizează. Forma
de proprietate şi forma juridică. CAEN
nu face distincţii în funcţie de forma
de proprietate şi forma juridică, deoarece astfel de criterii nu au
legătură cu
caracteristicile activităţii în sine. Unităţile angajate în
acelaşi tip de
activitate economică sunt clasificate în acelaşi mod, chiar dacă,
de exemplu,
societatea comercială aparţine unor proprietari particulari sau
guvernului,
respectiv întreprinderea-mamă este sau nu este formată din una
sau mai multe
unităţi. Clasificările
"forma de
proprietate" şi "forma juridică" sunt construite în mod
independent de clasificarea activităţilor. În
mod similar, unităţile de producţie sunt
clasificate după activitatea principală în care sunt angajate,
fie că munca
este executată de maşini electrice sau manual, fie că ea este prestată
într-o
fabrică sau într-o gospodărie; modernul faţă de tradiţional nu
reprezintă un
criteriu. Scop
comercial sau necomercial. În
structura CAEN Rev. 2 distincţia dintre
scop comercial sau necomercial (market şi nonmarket) nu reprezintă un
considerent. Deşi există unele clase care în mod normal sunt
nonmarket, pot
exista altele câteva care sunt de obicei efectuate atât de
societăţi
comerciale, cât şi de instituţii de stat. Definiţii Definiţia
activităţilor Activitate Se
spune că o activitate are loc atunci
când prin combinaţia de resurse-echipamente, forţă de muncă,
tehnici de
producţie, fluxuri de informaţii sau produse - se realizează bunuri sau
servicii. Orice activitate se caracterizează prin intrările de produse
(bunuri
sau servicii), procesul de producţie şi ieşirile de produse (bunuri sau
servicii). În
practică, majoritatea unităţilor de
producţie efectuează activităţi cu caracter mixt. Identificarea
unei activităţi principale
este necesară pentru a clasa o unitate într-o anumită poziţie din
CAEN Rev. 2. Activitate
principală Activitatea
principală este identificată
prin metoda ordinii descrescătoare (de sus în jos), ca fiind acea
activitate
care contribuie în cea mai mare măsură la valoarea adăugată
totală a unităţii
luate în considerare. Activitatea principală astfel identificată
nu reprezintă,
în mod necesar, 50% sau mai mult din valoarea adăugată totală a
unităţii. Activitate
secundară O
activitate secundară este oricare altă
activitate a unităţii, activitate care produce bunuri sau servicii. Activităţi
auxiliare Activităţile
principale şi secundare sunt
efectuate, în general, cu ajutorul unui număr de activităţi
auxiliare, cum
sunt: contabilitatea, transportul, depozitarea, achiziţionarea,
condiţionarea,
promovarea, repararea şi întreţinerea etc. Astfel, activităţile
auxiliare sunt
acelea care există doar pentru a sprijini activităţile productive
principale şi
secundare ale unei unităţi. Activităţile auxiliare asigură bunuri şi
servicii
consumabile pentru uzul acelei unităţi. Însă,
dacă activităţile unei unităţi
statistice şi activităţile auxiliare corespunzătoare (de exemplu, un
centru de
calcul) se desfăşoară în zone geografice diferite, atunci poate
fi
recomandabilă culegerea separată de date despre aceste unităţi pentru a
se obţine
categorii de date care să fie clasificate în funcţie de zona
geografică. Ce
este o activitate auxiliară? O
activitate auxiliară trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii: a)
să servească unitatea sau unităţile de care aparţine; bunurile sau
serviciile
realizate nu trebuie să facă obiectul tranzacţiilor pe piaţă; b)
o activitate similară să se desfăşoare în unităţi de producţie
similare
independente; c)
să realizeze servicii sau, în cazuri excepţionale, bunuri
consumabile care nu
fac parte din produsul final al unităţii; d)
să contribuie la costurile curente ale unităţii în sine, adică să
nu genereze
formarea brută de capital (active imobilizate). Ce
nu este o activitate auxiliară? Trebuie
remarcat faptul că, în conformitate
cu definiţia de mai sus, următoarele activităţi nu trebuie să fie
considerate
drept activităţi auxiliare: a)
producerea de bunuri şi servicii care fac sau contribuie la formarea
brută de
capital; de exemplu, activitatea de construcţii pe cont propriu, care
va fi
clasificată separat la construcţii, dacă există date disponibile
privind
volumul activităţii; b)
producţia, din care o parte importantă este comercializată chiar dacă o
mare
parte a sa este consumată în cadrul activităţii principale; c)
producţia de bunuri care ulterior devin parte integrantă a producţiei
realizate
de activităţile principale sau secundare (de exemplu, producţia de
cutii a unei
secţii dintr-o întreprindere, utilizată pentru ambalarea
produselor proprii); d)
producţia de energie (dintr-o centrală electrică sau uzină de
cocsificare
integrată), chiar dacă întreaga producţie este consumată în
unitatea
producătoare; e)
achiziţia de bunuri pentru revânzare ca atare; f)
cercetarea şi dezvoltarea, deoarece această activitate nu asigură un
serviciu
care este consumat în cursul producţiei curente. În
toate aceste cazuri, acolo unde există
date separate pentru aceste activităţi, trebuie considerate unităţi
separate şi
ele trebuie considerate ca fiind unităţi cu un tip de activitate
propriu şi
clasificate în conformitate cu activitatea lor. Unităţi
statistice Disponibilitatea
datelor Este
necesară o gamă largă de informaţii
pentru a construi o imagine statistică completă a activităţii
economice, dar
nivelul organizatoric la care este posibilă culegerea de informaţii
variază în
funcţie de tipul de date. De exemplu, datele privind profitul pentru o
societate comercială pot fi disponibile doar la sediul central şi ele
acoperă
activitatea centralizată a tuturor sucursalelor (locaţiilor), în
timp ce datele
privind vânzările pot fi disponibile pentru fiecare sucursală
(locaţie). Pentru
a observa şi a analiza în mod satisfăcător datele este, prin
urmare, necesar să
se definească o "familie de unităţi statistice". Acestea reprezintă
elementele de bază pentru o încadrare corectă în
activitatea corespunzătoare şi
determinarea datelor care pot fi culese. Tipuri
de unităţi statistice Diferitele
tipuri de unităţi statistice
sunt utilizate pentru a răspunde unei diversităţi de cerinţe, dar
fiecare
unitate este o entitate specifică, care este definită în aşa fel
încât să poată
fi recunoscută şi identificată. Ea poate fi o unitate legală sau fizic
identificabilă ori, ca de pildă în cazul unităţii de producţie
omogene, o
"unitate" statistică. Comparabilitatea
internaţională Pentru
a asigura comparabilitatea
internaţională, definiţiile adoptate în cadrul Uniunii Europene
sunt legate în
mod direct de cele formulate în "Introducerea la Clasificarea
industrială
internaţională standard a tuturor activităţilor economice a
Organizaţiei Naţiunilor
Unite" (ISIC Rev. 4) şi Sistemul conturilor naţionale al Organizaţiei
Naţiunilor Unite. Unităţile Unităţile
descrise în Regulamentul
Consiliului CEE nr. 696/1993, cu privire la unităţile statistice, sunt
următoarele: -
grupul de întreprinderi; -
întreprinderea; -
unitatea cu activitate (UTA); -
unitatea locală; -
unitatea locală cu activitate (UTA locală); -
unitatea instituţională; -
unitatea de producţie omogenă (UPO); -
unitatea locală de producţie omogenă (UPO locală) Relaţia
dintre diferitele tipuri de unităţi
statistice este ilustrată în tabelul următor: ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Una sau mai multe
subunităţi
O singură locaţie
(locaţii) ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Una
sau mai multe activităţi
Întreprindere
Unitate locală Unitate
instituţională ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── O
singură activitate
UTA
UTA locală
UPO
UPO locală ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Reguli
de clasificare pentru unităţi. Unităţile
incluse în registrul statistic
sunt clasificate conform CAEN Rev. 2 - nivel clasă. Fiecare unitate
este
clasificată pe baza activităţilor efectuate. În anumite cazuri, o
unitate nu
poate fi clasificată independent, având în vedere relaţiile
acesteia cu alte
unităţi de care trebuie să se ţină seama. Unităţile
trebuie să fie clasificate
(încadrate) în poziţia care le descrie cel mai bine
activitatea, ţinându-se
cont nu numai de natura produselor, ci şi de structura materiilor
prime,
inclusiv a procesului de producţie. Reguli
fundamentale de clasificare Valoarea
adăugată Valoarea
adăugată reprezintă indicatorul de
bază utilizat pentru determinarea activităţii principale a unei
unităţi,
conform CAEN Rev. 2. Reprezentând diferenţa dintre producţie şi
consumul
intermediar, valoarea adăugată este o măsură a contribuţiei fiecărei
unităţi
economice la produsul intern brut (PIB). Evaluarea acestei contribuţii
se face
prin valoarea adăugată brută la costul factorilor. Valoarea adăugată
brută la
costul factorilor reprezintă suma salariilor şi a altor elemente legate
de
costul factorilor de muncă, a profitului, a subvenţiilor de exploatare,
a
amortizării capitalului fix, total din care se scad impozitele legate
de
producţie. Activităţile
economice sunt definite în
CAEN Rev. 2. O unitate poate presta una sau mai multe activităţi care
aparţin
uneia ori mai multor poziţii din CAEN Rev. 2. Unităţile sunt
clasificate
conform activităţii lor principale. Activitatea principală este
activitatea
care contribuie în cea mai mare măsură la valoarea adăugată a
unităţii. Doar
într-o clasă CAEN? În
cazul simplu în care o unitate
desfăşoară doar o singură activitate, clasificarea activităţii acelei
unităţi
este determinată de poziţia din CAEN Rev. 2 ce acoperă acea activitate
la nivel
de clasă. Acolo
unde o unitate desfăşoară mai mult de
o activitate, dar toate acestea aparţin aceleiaşi poziţii din CAEN Rev.
2, la
nivel de clasă, atunci clasificarea activităţii acelei unităţi este
determinată
de clasa CAEN Rev. 2 în care sunt cuprinse toate aceste
activităţi. În
mai multe clase? În
cazul în care o unitate desfăşoară
activităţi care ocupă poziţii diferite în CAEN Rev. 2, la nivel
de clasă, sunt
necesare reguli pentru determinarea activităţii principale. În
cazul simplu în
care, la nivel de clasă, o activitate contribuie cu mai mult de 50% din
valoarea adăugată, aceasta determină activitatea principală. Acolo
unde o unitate desfăşoară activităţi
care ocupă două poziţii diferite în CAEN Rev. 2, va exista
întotdeauna o
poziţie care să reprezinte mai mult de 50% din valoarea adăugată, cu
excepţia
cazului foarte puţin probabil în care ambele activităţi cu
poziţii diferite în
CAEN Rev. 2 au ponderi egale de 50%. În
cazul mai complex în care o unitate
desfăşoară mai mult de două activităţi care aparţin mai multor poziţii
diferite
din CAEN Rev. 2, la nivel de clasă, fără ca vreuna dintre ele să
reprezinte
peste 50% din valoarea adăugată, stabilirea activităţii principale a
acelei
unităţi se face prin utilizarea metodei ordinii descrescătoare
(top-down). Metoda
ordinii descrescătoare (de sus în
jos) Metoda
ordinii descrescătoare (top-down)
urmează principiul ierarhic: încadrarea unei unităţi la nivelul
cel mai
detaliat al clasificării trebuie să fie în concordanţă cu
clasificarea unităţii
la nivelele superioare. Pentru a îndeplini această condiţie,
procesul începe cu
identificarea poziţiei relevante la nivelul cel mai înalt şi
evoluează descendent,
prin nivelele de clasificare, în modul următor: Identificarea
secţiunii care are cea mai
mare contribuţie relativă la valoarea adăugată. În
cadrul acestei secţiuni se identifică
diviziunea care are relativ cea mai mare contribuţie la valoarea
adăugată. În
cadrul acestei diviziuni se identifică
grupa care are relativ cea mai mare contribuţie la valoarea adăugată. În
cadrul acestei grupe se identifică clasa
care are relativ cea mai mare contribuţie la valoarea adăugată. Toate
nivelele concordante Metoda
top-down respectă principiul că la
nivelele inferioare ale clasificării activitatea principală este
în
conformitate cu activitatea considerată principală la nivelele
superioare. La
nivelele inferioare ale clasificării,
contribuţia valorii adăugate a poziţiei care rezultă din utilizarea
metodei nu
va reprezenta, în mod necesar, mai mult de 50% din valoarea
adăugată totală a
acelei unităţi. Cu cât se operează mai mult, de la nivelele
superioare către
cele inferioare ale structurii ierarhice a CAEN Rev. 2, cu atât
mai frecvent se
va constata această situaţie. Până
la ce nivel coborâţi? În
principiu, metoda top-down permite
stabilirea activităţii principale a unei unităţi până la nivelul
minim al
clasificării ierarhice a activităţilor. Dar
dacă nu se cunoaşte valoarea adăugată? Pentru
a determina activitatea principală a
unei unităţi trebuie să fie cunoscute contribuţiile la valoarea
adăugată pentru
activităţile care ocupă diverse poziţii în CAEN Rev. 2. În
practică însă
adeseori nu este posibilă obţinerea informaţiilor despre valoarea
adăugată a
diferitelor activităţi desfăşurate şi determinarea activităţii trebuie
să fie
făcută prin utilizarea altor indicatori (substitute). Aceştia pot fi: Substitute
bazate pe producţie -
producţia brută a unităţii care este atribuită mărfurilor şi
serviciilor
asociate fiecărei activităţi; -
valoarea vânzărilor acelor grupe de produse aparţinând
fiecărei activităţi. Substitute
bazate pe cheltuielile de
producţie (input) -
câştiguri şi salarii ce se pot atribui diferitelor activităţi; -
numărul de angajaţi în activităţi, respectiv proporţia
personalului angajat în
diverse activităţi ale unităţii. Dar
acestea reprezintă doar aproximaţii Trebuie
utilizate variabilele de înlocuire
pentru datele necunoscute privind valoarea adăugată, astfel
încât să obţinem
cea mai bună aproximaţie posibilă, în comparaţie cu rezultatul
care ar fi fost
obţinut pe baza valorii adăugate. Utilizarea criteriilor de substituire
nu
schimbă metodele de determinare a activităţii principale. Ele
reprezintă doar
aproximări operaţionale ale datelor despre valoarea adăugată. Totuşi,
utilizarea simplă a criteriilor de
substituţie enumerate mai sus poate duce uneori la confuzii, dacă
structura
criteriilor de substituţie nu este proporţională cu valoarea adăugată
(necunoscută). Probleme
întâmpinate în legătură cu
substitutele bazate pe producţie Folosind
criteriile referitoare la vânzări
(cifra de afaceri), devine evident faptul că în anumite cazuri
proporţionalitatea cifrei de afaceri şi a valorii adăugate nu este
valabilă. De
exemplu, cifra de afaceri din comerţ are de obicei o contribuţie mult
mai mică
la valoarea adăugată din activitatea productivă. Alte exemple sunt
cifra de
afaceri a intermediarilor sau a antreprenorilor generali. Chiar
în cazul
procesului de producţie relaţia dintre cifra de afaceri şi valoarea
adăugată
rezultată poate varia între activităţi şi în interiorul
lor. În unele cazuri, o
cifră de afaceri nu are niciun sens sau nu există, de exemplu, în
cazul
activităţilor de intermediere financiară sau al activităţilor de
asigurări.
Aceleaşi considerente trebuie avute în vedere atunci când
se utilizează drept
criteriu de substituţie date privind producţia brută. Multe
unităţi se ocupă de comerţ şi de alte
activităţi. În astfel de cazuri cifra de afaceri din comerţ nu
este indicatorul
cel mai adecvat pentru înlocuirea valorii adăugate (necunoscută)
a activităţii
comerciale. În astfel de cazuri trebuie ţinut cont de faptul că
trebuie luate
în considerare regulile de clasificare specifice pentru comerţul
cu amănuntul,
aşa cum sunt stabilite în cele ce urmează. Probleme
legate de substitutele criteriilor
referitoare la cheltuielile de producţie Atunci
când se aplică criteriile de
substituţie bazate pe cheltuielile de producţie, trebuie avute în
vedere precauţii
similare. Proporţionalitatea dintre salarii sau numărul de angajaţi şi
valoarea
adăugată nu este sigură dacă intensitatea capitalului pentru diverse
activităţi
este diferită. Intensitatea mai mare a capitalului implică în mod
normal o
depreciere mai mare şi o contribuţie mai scăzută a salariilor la
valoarea
adăugată. Intensitatea capitalului variază în mod substanţial
între diferite
activităţi economice, precum şi între activităţi din aceeaşi
clasă a CAEN Rev.
2. De exemplu, activitatea de colectare a deşeurilor va avea, probabil,
o
intensitate a capitalului mai scăzută decât activitatea de
incinerare a
reziduurilor. Totuşi, ambele activităţi intră în aceeaşi clasă
din CAEN Rev. 2. Schimbări
în clasificarea unităţilor Unităţile
îşi pot schimba activitatea
principală fie dintr-o dată, fie în mod treptat, pe parcursul
unei perioade de
timp. Activitatea principală se poate schimba în cursul unui an
de la o
perioadă statistică la următoarea. Aceasta fie din cauza factorilor
sezonieri,
fie datorită unei decizii a conducerii de a schimba structura
producţiei. În
fiecare caz apare o schimbare destul de bruscă în echilibrul
activităţilor. De
asemenea, o schimbare în structura producţiei sau a
vânzărilor poate avea loc
în mod treptat, în decurs de câţiva ani. Aceste
cazuri impun schimbarea
încadrării unităţii. Schimbările prea frecvente distorsionează
statistica, până
la a face interpretarea extrem de dificilă. Regula
de stabilitate Pentru
a evita schimbările frecvente este
necesară o regulă de stabilitate. Fără o astfel de regulă ar exista
schimbări
aparente în demografia economică a întreprinderilor active,
care nu ar fi
altceva decât nişte artificii statistice. Regula de lucru este
aceea că o
activitate secundară trebuie să depăşească, timp de 2 ani, activitatea
principală a unităţii înainte ca încadrarea să fie
schimbată. Schimbările
de încadrare a unităţilor, în
scopul anchetelor statistice, nu se fac mai des decât o dată pe
an sau la date
fixe ori pe măsură ce informaţiile devin disponibile. Schimbările
mai frecvente ar duce la o
neconcordanţă între statisticile pe termen scurt (lunare sau
trimestriale) şi
cele pe termen lung. Glosar Acest
glosar oferă o descriere mai
detaliată a unora dintre termenii utilizaţi în introducerea la
CAEN Rev. 2.
S-au făcut toate încercările de a asigura concordanţa
descrierilor cu
definiţiile termenilor utilizaţi în alte lucrări, dar aceste
descrieri nu
urmăresc să ofere sensuri definitive, valabile în toate
împrejurările. Scopul
acestui glosar este doar acela de a-l ajuta pe utilizatorul de CAEN
Rev. 2 să
facă interpretări corecte. Produse
destinate consumului intermediar Un
produs destinat exclusiv consumului
intermediar, denumit produs exclusiv, este un produs legat tehnologic
de
producţia altor produse din aceeaşi grupă, dar care nu este produs
în nicio
altă grupă (de exemplu, melasele legate de producţia zahărului).
Produsele
destinate exclusiv sunt utilizate ca materii prime pentru fabricarea
altor
produse. Un
produs destinat consumului intermediar,
denumit produs obişnuit (adică un produs care nu este exclusiv
aparţinător unei
singure grupe), este un produs legat din punct de vedere tehnologic de
producerea altor produse, dar el nu este realizat în mai multe
grupe (de
exemplu, hidrogenul produs în timpul rafinării petrolului este
legat tehnologic
de cel produs în industria petrochimică şi în cocsificarea
cărbunelui şi este
identic cu cel produs în grupa care cuprinde alte produse chimice
de bază). Bunuri
de capital Bunurile
de capital sunt bunuri, altele
decât materiile prime şi combustibilul, utilizate pentru
producţia altor bunuri
şi/sau servicii. Ele includ clădirile, utilajele, locomotivele,
camioanele,
tractoarele etc. Terenul nu este considerat, de obicei, un bun de
capital. Marfă Marfa
este un bun transportabil cu care se
poate face schimb. Poate fi un articol dintr-o serie obţinută la o
linie de
producţie, un articol unic sau suportul material pentru un serviciu
(CD-ul
pentru software). Acesta este un concept utilizat pentru clasificările
vamale. Proces
industrial Un
proces de transformare (fizic, chimic,
manual sau de orice natură) utilizat în fabricarea de noi produse
(fie ele
bunuri de consum, intermediare sau de investiţii), în prelucrarea
produselor
uzate sau pentru furnizarea de servicii industriale. Aparatură
casnică sau de uz gospodăresc Aparatură
şi echipament de un anumit tip,
destinat în principal utilizării în gospodăriile private,
de exemplu, maşini de
spălat pentru menaj. Echipamente
industriale Maşini
şi echipamente cunoscute în
principal pentru altă utilizare decât în gospodării (de
exemplu, maşini-unelte
şi maşini de spălat pentru spălătorii). Industria
prelucrătoare În
secţiunea C "Industria
prelucrătoare" sunt incluse atât mica industrie, cât şi
activităţile de
mare anvergură. Trebuie remarcat faptul că utilizarea instalaţiilor şi
maşinilor grele nu este exclusivă secţiunii C. Produs Un
produs este rezultatul activităţii
economice. Este termenul generic aplicat bunurilor şi serviciilor. Produs
finit Produse
pentru care prelucrarea s-a încheiat. Produs
semifabricat Produse
realizate printr-o serie de
prelucrări, dar necesitând o prelucrare ulterioară, înainte
de a fi gata pentru
întrebuinţare. Ele pot fi vândute altor fabricanţi pentru
prelucrarea
ulterioară. Exemplele tipice ar putea include piesele brute, din metal
turnat,
vândute pentru a fi finisate în altă parte. Producţie Producţia
este o activitate care are drept
rezultat un produs. Termenul este utilizat cu referire la
întreaga gamă a
activităţilor economice. Termenul nu este exclusiv pentru sectorul
agricol,
extractiv sau de prelucrare, ci este folosit, de asemenea, şi pentru
sectorul
serviciilor. În funcţie de ramura de activitate se pot utiliza
termeni mai
specifici pentru a defini producţia: prestare de servicii, prelucrare,
fabricare
etc. Producţia poate fi măsurată în diverse moduri, fie în
unităţi fizice, fie
în termeni valorici. Transformare Transformarea
este un proces care modifică
natura, compoziţia sau forma materiilor prime ori a produselor
semifabricate în
scopul obţinerii de produse noi. Tratare Un
proces care este executat, între altele,
în scopul protejării anumitor produse pentru a le conferi anumite
proprietăţi
sau pentru a preveni orice efecte dăunătoare care ar putea rezulta din
utilizarea lor. Exemple: tratarea culturilor, a lemnului, a
materialelor şi
reziduurilor. Valoare
adăugată Valoarea
adăugată brută este valoarea
producţiei brute minus costul materialelor şi al altor costuri
intermediare. Clasificare
activitatilor din economia nationala - CAEN Rev. 2
Copyright 2002-2013 - S.C. "Provasbo" S.R.L. (Toate drepturile rezervate) Optimizat orice tip de browser pentru rezoluţie de 1024 x 768. |